Talent sau bun simt?

Traiesc in lumea celor speciali. Semenii alaturi de care imi petrec aproape tot timpul sunt fapturi neasemuite, care fac lucruri de care nu multi oameni sunt in stare.

Cunosc - si iubesc - fotografi care vad cu ochi care stiu sa iscodeasca si sa surprinda splendoarea lumii si unicitatea oamenilor, cantareti al caror glas e in stare sa redea toate armoniile universului, scriitori care cuprind in cuvant adevarul, tristetea si dragostea, psihologi care stiu sa calatoreasca prin toate cotloanele mintii omenesti, medici capabili sa ne vindece trupul si inimile. Fiecare dintre ei e altfel decat cei din jur si pare, cumva, ciudat celorlalti. Si, totusi, fiecare dintre ei este luminat de bun simt si de onoare, este politicos si amabil, dezbracat de trufii si de rautati.

Incerc sa adun langa mine si sa cresc tineri speciali, care, la randul lor, sa schimbe lumea, asa cum o fac aceia pe care ii admir. Chem sa scrie alaturi de mine, mai bine decat mine, oameni al caror talent ma tulbura si ma contrariaza, invit la dans fapturi delicate si nesigure, de a caror sansa, totusi, nu ma indoiesc. Insa constat ca nu pot ajunge departe decat aceia care au, inainte de toate, nu talent, ci bun simt. Cei ce devin prea constienti de harurile lor se simt indreptatiti sa fie nu doar senzationali, ci si neseriosi. Cu cat se obisnuiesc mai rapid cu marele adevar ca au fost daruiti cu mai multe aptitudini decat altii, cu atat incalca mai des deadline-urile. Cu cat izbutesc sa ii conving ca ei nu seamana cu nimeni si ca, in consecinta, ar trebui sa faca lucruri altfel decat ceilalti, ei pricep ca, inainte de rezultatele trudei, li se cuvine sa imi pretinda drepturi mai mari si indatoriri aleatorii. Apoi sa devina indrazneti si nerecunoscatori, ca sa ma oblige sa ma opresc din drumul visat pentru ei, pentru noi.

Am inteles deja ca nu ajung departe decat talentatii dotati cu seriozitate si onoare. Iar daca e sa aleg, pentru o cursa lunga, un partener care sa imi fie alaturi, m-am invatat sa caut mai intai nobletea caracterului si abia apoi zvacnetul de har.

Ideal este ca oamenii care ne insotesc pe drumurile profesiei sau ale iubirii sa fie si talentati, si cu bun simt. Insa, daca nu se poate sa fie ambele calitati la fel de bine reprezentate, am invatat sa evaluez ca in anii mei de armata, cand a trebuit sa accept ca functia bate gradul: bunul simt bate talentul. Un om de cuvant si de onoare, inzestrat cu haruri decent reprezentate, va ajunge mai departe decat un genial indaratnic, obraznic si neadaptat. Am dreptate?

Lista celor tradati in dragoste

Vreau sa va intreb ceva si sa va cer un raspuns onest: ati fost vreodata, oricand de-a lungul vietii, tradati in dragoste?

Cu foarte mici exceptii, aproape fiecare dintre cei care au scris aici au amintit, in  diverse contexte, despre felul in care au fost tradati in iubire. Intr-un fel sau altul, majoritatea oamenilor au trecut prin asta si au ramas, mai mult sau mai putin raniti.  Marturisesc si ca nu cunosc personal niciun om care sa nu fi fost inselat niciodata.  Insa cei care au argumente sa ma contrazica sunt bineveniti, pentru ca nu-mi doresc nimic mai mult decat sa imi fie spulberata convingerea ca nu exista destine amoroase line pe de-a-ntregul.

Deschid o lista si va poftesc sa raspundeti onest: ati fost inselati vreodata? Nu ma refer la partenerul pe care il aveti acum, ci vreau sa stiu fie daca iubitul sau iubita din liceu a evadat din povestea platonica si superba pe care o credeati eterna, fie daca logodnicul a calcat pe alaturi, fie daca sotul sau sotia - din prezent sau din trecut- au avut ori o aventura de-o noapte, ori un amantlac intins pe cativa ani, ori v-a parasit pentru altcineva cu care, desigur, mai intai v-a inselat… Si, desigur, va rog sa raspundeti alegand adevarul si numai adevarul. Si poate ca, la capatul listei, dupa ce ne vom exersa o elementara statistica, ne vom da seama impreuna daca mai exista incredere, si onoare, si cuvant pe pamant. Eu vreau sa cred ca da.

Dupa fapta si rasplata?

Avem, cu totii, frustrari si nemultumiri. Dar ne-am invatat sa ne prefacem ca nu ne pasa de ele. Vedem, de pilda, femei care conduc masini pe care noi nu le vom avea niciodata. Le privim cu dispret si suntem gata sa juram ca au facut ceva necurat pentru a le avea, dar nu zicem nimic…

Daca, totusi, ne-ar intreba cineva ce e in inima noastra, n-am recunoaste cu niciun chip ca ne simtim nedreptatite de faptul ca traim intr-o lume in care rasplata nu mai vine dupa fapta. Ca marea majoritate a oamenilor bogati n-au facut avere din munca cinstita si ca, in cele mai multe cazuri, femei rele, care nu stiu sa iubeasca - si care se mandresc cu faptul ca nu pun suflet in relatia lor-  au barbati buni si harnici, care le iarta mereu si nu le-ar lasa in vecii vecilor.

Mie mi s-a intamplat de multe ori sa ma simt nedreptatita de viata. Sa vad cum altii muncesc cu mult mai anemic, dar sunt rasplatiti cu mult mai mult decat primesc eu. Cum femei mai rele si nici macar neaparat mai frumoase decat mine invart pe degete domni la a caror dragoste eu n-as indrazni sa aspir. Cum  personaje nu autodidacte, ci autosemidocte - cum le numea, cu umorul lui nebun si rafinat, Florian Pittis - expun cu emfaza spoiala lor de cultura si reusesc sa pacaleasca 90% din auditoriu. Dar spun onest ca nu am indraznit aproape niciodata sa ma revolt cu glas tare. Ca mi-am inghitit nemultumirile o data cu un nod de lacrimi si am declarat, cu prefacuta impacare, ca e loc pentru toata lumea sub soare si ca eu cred ca binele va invinge, iar pacalelile vor iesi la suprafata mai devreme sau mai tarziu.

Pentru ca, atunci cand spui cinstit ca lumea ti se pare nedreapta, ca valorile s-au intors cu fundul in sus si ca tot felul de femei cu caracter ieftin o duc cu mult mai bine decat o doamna cu principii si suflet sensibil, cei din jur nu se reped sa iti dea dreptate, ci se apuca sa-si dea coate pe la spate si sa susoteasca: ” o frustrata”… “o invidioasa”…  Am tacut si eu, asa cum tace toata lumea. Numai ca, atata timp cat nu vom risca sa infruntam oprobriul public si sa spunem cinstit ce avem de zis, lumea va ramane rasturnata si absurda, tupeul va dobori onoarea, iar oamenii de nimic vor ajunge la putere catarandu-se pe rusinea noastra de a-i arata cu degetul.