Crezi ce zic altii?

E bine sa te iei dupa ce iti spun altii sau e mai bine sa astepti rabdator sa-ti faci propriile opinii? E intelept sa te iei dupa recomandari, dupa etichetari, dupa catalogari?

Am avut o perioada din viata in care luam de buna orice parere a cuiva despre altcineva, fie ca mi se spuneau lucruri bune, fie rele. Ma intalneam cu oameni pe care apoi nu mai reuseam sa ii cunosc niciodata cu adevarat, pentru ca porneam intotdeauna la drum cu idei preconcepute despre ei. Mi se spunea ca sunt buni, iar eu vedeam doar fapte generoase in gesturile lor banale. Sau mi se spunea ca nu sunt de incredere, iar eu ii priveam cu suspiciune, chiar daca erau, de fapt, persoane cumsecade.

In anii aceia am trecut pe langa multi oameni care mi-ar fi putut fi prieteni de nadejde - pentru ca ma luasem dupa gura lumii si-i priveam mereu cu aer si ganduri banuitoare. In schimb, ingaduiam langa mine tot felul de indivizi dubiosi, numai pentru ca fusesem gresit informata cum ca merita sa imi las viata, sau serviciul, sau afacerea, pe mainile lor. Si pentru toate acestea a trebuit sa platesc.

Dupa ce mi-am luat portiile de amagiri si dezamagiri, m-am invatat sa judec singura. Sa stau sa privesc bine si sa observ cum reactioneaza cei de langa mine, ca sa stiu daca ma pot baza pe ei sau nu. Sa las deoparte ideile preconcepute si sa ma ambitionez  sa descopar de una singura oameni buni, pe care apoi sa-i iau mai departe in drumurile inimii mele.

E mai simplu sa crezi si sa gandesti de rau despre necunoscuti, decat sa pornesti de la premisa ca poti descoperi o faptura de toata isprava in orice semen al tau. Pare mai prudent si sa fii pregatit pentru dezamagiri, chiar daca ai pornit crezand ca nu vei putea fi inselat, tradat sau mintit. Dar eu cred ca e important sa reusesti sa iti faci tu propriile pareri. Sa inveti sa judeci singur si sa nu te lasi ghidat orbeste, prosteste, de parerile altora. Fiindca fiecare dintre noi poate gresi. Fiindca fiecare dintre noi poate minti. Fiindca suntem subiectivi, si unici, si niciodata indeajuns de intelepti cat sa avem dreptul de-a spune altora ce sa creada, ce sa faca si, mai ales, ce sa simta.

Lucrurile mici

Am inteles ca marile povesti de dragoste au in ele nenumarate ingrediente minuscule care, daca nu s-ar potrivi, ar face dragostea sa decada in curand. Si m-am bucurat constatand ca iubirea mea cea mare e compusa din nenumarate lucruri marunte, care se armonizeaza in nuante delicate si pline de farmec.

Am impartit candva aceeasi casa si aceeasi viata cu un barbat care dadea televizorul mereu pe canalele de stiri, iar mie mi se facuse lehamite de-atatea accidente si violuri cate-mi treceau pe sub ochi in fiecare zi. As fi dat pe-un emtivi, pe-un hasbeo, dar nu aveam loc, fiindca televizoarele racneau la stiri in disperare. Am stat candva langa un barbat care asculta Toto Cutugno sau Richi e Poveri pana mi se facea rau, si care nu-mi ingaduia sa pun niciun hit din Peter Gabriel care, in opinia lui, avea vocea gajaita. El bea vin alb, iar eu beam vin rosu. Lui ii placea sa facem gratar in curte, eu voiam sa iesim la restaurant. Si, intr-un final, am constatat ca degeaba avem aceleasi opinii despre lume si viata daca nu ne prieste mancarea in doi, daca el vrea sa adoarma cu televizorul pornit si eu am nevoie de intuneric absolut ca sa ma apar de cosmaruri, daca el sare din somn ca ars, iar eu vreau micul dejun la pat, daca el crede ca e mai bine sa plecam in concediu cu avionul, in timp ce mie-mi place sa mergem cu masina.

Ma bucur azi ca eu si barbatul pe care il iubesc ascultam acelasi fel de muzica. Sunt fericita ca descoperim ca ne sunt dragi aceiasi cantareti, ca ne plac aceleasi ritmuri si ca ne emotioneaza aceleasi armonii. Mi-e drag ca ne uitam la aceleasi filme si ca reactionam la fel la scenele cheie. Ca citim si scriem aceleasi carti. Ca intelegem lumea la fel si ca o vedem cu ochi asemanatori. Pentru ca, intre timp, m-am prins ca lucrurile mici fac o  dragoste mare, ca fara grija pentru amanunte se pot darama marile constructii, ca degeaba privim spre orizonturi daca unul se uita spre nord si altul mai la vale…