Sunt bogat, dar ma tratez

I-am admirat intotdeauna pe oamenii instariti care nu fac parada de bogatia lor. Pe cei care stiu sa isi poarte firesc povara dulce a averii, fara ca asta sa-i faca sa fie ostentativi, ori zgarciti, ori obraznici cu cei din jur. Dar acestia sunt foarte putini…

In tara noastra, mai toti bogatii sunt opulenti si vor cu tot dinadinsul sa-ti atraga atentia prin semne distinctive clare: masini care costa cat o viata de om, ceasuri din pretul carora ti-ai putea cumpara o cascioara, genti scumpe, asezate musai la vedere in cafeneaua in care se aduna vipurile. Cu totii manifesta o atentie speciala fata de propriii lor bani, adica ii imprastie cu chibzuinta si se considera absolut indreptatiti sa fie mai cumpatati decat un om de rand, atunci cand este vorba sa imparta ceva. In ceea ce priveste investitiile in ei insisi, sunt absolut generosi. Nimic nu e prea scump pentru a-i face sa arate frumosi si instariti. Haina e musai de-acolo de unde se imbraca diavolul, botoxul e de sorginte nobila, din toxina pura, pantoful e fin si sclipicios, din piele de animal greu de prins.

Exista localuri pentru bogati, si ei se intalnesc acolo cu constiinciozitate, ca sa se poata masura unul pe celalalt, cu coada ochiului, evaluandu-si tinutele in mii de euro. Si, daca e posibil, vin cu masinile pana langa vitrina, ca sa luceasca in soare emblema scumpa a vehiculului care e, mai mult ca sigur, incomod, intr-un oras ca al nostru, dar absolut imposibil sa treaca neobservat. Recunosc ca am auzit si ca unii dintre ei comanda la restaurant vinuri scumpe si le beau amestecate cu cola, si ca toarna in buzunarul costumului din stofa de lana cate-un pumn de seminte. Dar asta e o alta poveste…

Am citit ca cei mai bogati oameni din lume umbla in masini care arata exact la fel cu masinile angajatilor lor. Am citit si ca oamenii care au facut avere cu truda si onoare nu ajung niciodata ostentativi. Dar nu sunt sigura ca e adevarat. Eu am cunoscut cativa indivizi despre care as fi putut jura ca au muncit cinstit ca sa ajunga acolo unde au ajuns, dar care tot aberant se purtau cand era vorba de bani si arborau semnele distinctive de bogatas la fel de vizibil ca toti hotii. Insa stiu sigur ca mi-ar placea sa avem si noi bogatii nostri demni si delicati, oameni de afaceri cu care sa ne mandrim oriunde in lume, domni si doamne de vaza, care sa duca numele de roman pretutindeni si sa spele rusinea saraciei noastre milenare nu cu damfuri de parveniti, ci cu parfum autentic de neam cu sange albastru. Probabil ca mai avem de asteptat cateva generatii…