Lucrurile mici

Am inteles ca marile povesti de dragoste au in ele nenumarate ingrediente minuscule care, daca nu s-ar potrivi, ar face dragostea sa decada in curand. Si m-am bucurat constatand ca iubirea mea cea mare e compusa din nenumarate lucruri marunte, care se armonizeaza in nuante delicate si pline de farmec.

Am impartit candva aceeasi casa si aceeasi viata cu un barbat care dadea televizorul mereu pe canalele de stiri, iar mie mi se facuse lehamite de-atatea accidente si violuri cate-mi treceau pe sub ochi in fiecare zi. As fi dat pe-un emtivi, pe-un hasbeo, dar nu aveam loc, fiindca televizoarele racneau la stiri in disperare. Am stat candva langa un barbat care asculta Toto Cutugno sau Richi e Poveri pana mi se facea rau, si care nu-mi ingaduia sa pun niciun hit din Peter Gabriel care, in opinia lui, avea vocea gajaita. El bea vin alb, iar eu beam vin rosu. Lui ii placea sa facem gratar in curte, eu voiam sa iesim la restaurant. Si, intr-un final, am constatat ca degeaba avem aceleasi opinii despre lume si viata daca nu ne prieste mancarea in doi, daca el vrea sa adoarma cu televizorul pornit si eu am nevoie de intuneric absolut ca sa ma apar de cosmaruri, daca el sare din somn ca ars, iar eu vreau micul dejun la pat, daca el crede ca e mai bine sa plecam in concediu cu avionul, in timp ce mie-mi place sa mergem cu masina.

Ma bucur azi ca eu si barbatul pe care il iubesc ascultam acelasi fel de muzica. Sunt fericita ca descoperim ca ne sunt dragi aceiasi cantareti, ca ne plac aceleasi ritmuri si ca ne emotioneaza aceleasi armonii. Mi-e drag ca ne uitam la aceleasi filme si ca reactionam la fel la scenele cheie. Ca citim si scriem aceleasi carti. Ca intelegem lumea la fel si ca o vedem cu ochi asemanatori. Pentru ca, intre timp, m-am prins ca lucrurile mici fac o  dragoste mare, ca fara grija pentru amanunte se pot darama marile constructii, ca degeaba privim spre orizonturi daca unul se uita spre nord si altul mai la vale…