Cei trei muschetari erau patru

Mi-e dor de cartile copilariei si, mai presus de toate, de Cei trei muschetari. De felul nobil in care personajele lor imi influentau viata. Mi-e dor sa plang de emotie cand muschetarii reuseau sa aduca colierul reginei Anne si apoi, intr-un alt volum al inimii mele, sa plang cand murea Porthos, iar Aramis, cu mainile lui fine si albe, incerca sa ridice lespedea care il strivea…

Care sunt cele mai dragi carti care v-au influentat viata? Eu imi amintesc mereu de volumele albe si elegante ale lui Jules Verne, din care invatam toate limbile pamantului si toate asezarile ciudate ale lumilor pe harta. Imi amintesc cum notam in carnetele expresiile al caror inteles nu-l stiusem pana atunci si cum ma straduiam sa memorez locuri si denumiri ciudate.

Mi-e parca si mai dor de Ciresarii lui Constantin Chrita, de aventurile fetei in alb si de peripetiile traite la ceas de furtuna si de mari revelatii de adolescentii veniti din strada Ciresului a unui oras necunoscut. De La Medeleni si de umorul trist al cartilor lui Ionel Teodoreanu, de Micul Print si de splendoarea visului lui Antoine de Saint Exupery…

Cei trei muschateri erau patru, Athos, Porthos, Aramis si d’Artagnan. Ei intruchipau pentru mine ideea de curaj si maretie. Ei mi-au conturat viata spunandu-mi ce e bine, ce e rau.

Care sunt cartile voastre preferate? Ce personaje v-au schimbat viata?

Meniuri literare

De cate ori vad intr-un galantar de cofetarie cate o tava cu cataif imi amintesc de La Medeleni. Si comand aceeasi prajitura pe care personajele alaturi de care am crescut o savurau - sau o detestau - la mesele lor descrise cu maretie de amanunte.

Multi ani din viata am fumat tigari Lucky Strike pentru ca Fred Vasilescu, personajul splendid si misterios din Patul lui Procust fuma tigari care pentru mine capatasera, astfel, parfum literar de dragoste mare, de mister si de indrazneala.

Cand ma doare capul storc cateva picaturi de lamaie in cafea, asa cum a facut Luli intalnindu-l pe Catul. Asa a inceput iubirea din Lorelei si tot asa mi-am gasit, pe cale literara, singurul leac care functioneaza, probabil cu forta sugestiei infinite pe care a avut-o si o are asupra mea literatura.

Ce meniuri am furat din carti? Ce retete am imprumutat din lumile scrisului sau ale visului? Cat suntem noi, puri si simpli, si cat suntem copii fidele ale personajelor pe care le-am intalnit la varsta la care inca mai speram ca putem fi cine vrem sa fim? Uneori, nu mai stiu daca sunt cine cred, daca vreau ceea ce mi se pare ca vreau sau doar traiesc un destin impletit din destinele inventate cu maiestrie ale fantomelor dragi, create din cuvinte…

Personaje perfecte

Vad mereu in cate un film sau descopar in vreo carte cate un personaj pentru care as putea trai si muri. Cate un barbat asa cum as vrea sa fie toti barbatii lumii, cate o femeie asa cum ne-am dori, oricare dintre noi, femeile, sa fim.

Am revazut aseara Ultimul mohican si stiu sigur ca l-as putea revedea inca si inca o data, pentru ca face parte din constelatia minunata a creatiilor a caror frumusete vine de dincolo de epic. Stiam deja povestea pe dinafara, din copilaria mea adapostita printre file de carte. Citisem de mai multe ori romanul lui James Fenimore Cooper atunci cand am vazut, din intamplare, filmul lui Michael Mann si mi s-a parut absolut desavarsit. Cred ca am vazut pana acum de macar 10 ori Ultimul mohican si de fiecare data splendorile lui m-au tinut fascinata in fata micului ecran. Iar una dintre splendori poarta in film numele Nathaniel Poe, personajul interpretat divin de Daniel Day Lewis.

Exista pe lume, cu adevarat, barbati atat de curajosi, frumosi si viteji precum personajul din Ultimul Mohican? Exista si femei elegante, misterioase, absolut irezistibile in nobletea si rafinamentul lor precum Doamna T, personajul lui Camil Petrescu din Patul lui Procust? Sau, de fapt, sunt doar himere ale creatorilor, constructii splendide ale mintilor capabile de mari exercitii de imaginatie?

Crestem luandu-ne ca repere personaje din filme si din carti, apoi viata reala ne dezamageste. Unde ne sunt mohicanii, unde ne sunt misterioasele doamne, unde sunt fapturile desavarsite in onestitatea, delicatetea, curajul si frumusetea lor? Unde altundeva sa-i cautam atunci cand iesim, ametiti de visare, din sala de biblioteca, din cinematograf?…