Cele mai frumoase poezii de primavara

Am strabatut drumuri lungi prin ninsoare, ca sa ajung la soarele primaverii abia incepute. Si mi-am dat seama cat de dor mi-a fost de insoririle care anunta intoarcerea la speranta si trecerea spre soarele verii. Care sunt cele mai frumoase poezii de primavara? Care sunt cele mai frumoase versuri ale infrunzirii?

Am ales pentru azi cateva dintre poeziile pe care le recit mereu cand ma intorc, fericita, cu chipul catre soarele primaverii. Dar va rog si pe voi sa aduceti aici cele mai frumoase poezii de primavara pe care le-ati citit sau trait.

Primavara - Lucian Blaga

A cunoaste. A iubi.
Inca-odata, iar si iara,
a cunoaste-nseamna iarna,
a iubi e primavara.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce-nseamna?
A iubi – de ce ti-e teama
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit
cu rumoare si ardoare
de albine reincarnate.

Inc-odata, iar si iara
a iubi e primavara.

Note de primavara- George Bacovia

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, si roz si pur,
Vis de-albastru si azur,
Te mai vad, te mai aud!

Oh, puncteaza cu-al tau foc,
Soare, soare…
Corpul ce intreg ma doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rachita,
Primavara,
O copila poposita la fantana
Te ingana
Pe campia clara…

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, si roz si pur,
Te mai vad, te mai aud,
Vis de-albastru si azur.

Aprilie- George Toparceanu

Baloane mari de spuma alba prin gradini
(Si zarzarul, si visinul, si perii)
Stau gata sa se-nalţe din tulpini
Spre cerul primaverii…
Caisul nostru s-a gatit la poarta
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Si cu zulufi de floare la urechi,
Cum astazi nicaieri nu se mai poarta.
Pe strada mare,
Ies flori inalte la plimbare
In rochii de sezon, usoare,
Cu toate ca-i o vreme asa de schimbatoare.
Ah, fetele – si mai ales cucoanele
Cand vine primavara
Sunt dulci si colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheama Clara,
Fiindca are
Ochi albastri tare,
Si gura ei cu rouge ca de coral
Surade vertical…
Un mic vartej, copil al Nefiintei,
De-a curmezisul strazii ratacit,
Nebun in jurul lui s-a rasucit
Sa-si prinda coada galbena cu dinţii.
Departe, in azurul dintre nori,
S-arata bifurcat pe cer
Un sir subtire de cocori,
O escadrila de pe vremea lui Homer…