gestul bate cuvantul

Asa cum deja ne-am obisnuit cu expresia “viata bate filmul”, la fel am sa spun si eu: “gestul bate cuvantul”.

E suficinet un simplu gest care poate insemna o mie de cuvinte negraite si viata prinde o culoare mai intensa, un parfum mai “fresh”, un sunet mai natural.

Gesturile pe care le facem de zi cu zi, indiferent daca sunt marete, simple sau atat de obisnuite incat nici nu le mai observam, ne definesc ca oameni si ne diferentiaza pe unul de celalalt.

gesturi si gesturi…

Care sunt micile gesturi ce ne aduc mai aproape? E simplu de raspuns: salutul (in familie, intre vecini, colegi sau cunoscuti), sarutul (parintesc sau intre prieteni, iubiti, familie-rude), cadoul (la diferite ocazii sau in zilele obisnuite) si sunt foarte multe alte gesturi care-mi vin in minte, dar oricum le stim cu totii…

Si imaginea aleasa de mine e foarte sugestiva: un gest care apropie.

Chiar si marirea de salariu e un gest care ne poate apropia de sefii nostri ))

Tinereţe fără frumuseţe…

Deşi se presupune că ar trebui să scriu o pveste despre micile gesturi pe care le fac eu în fiecare zi, simt că aici nu mă reprezint doar pe mine înusumi, ci o generatie întreaga. M-am uitat peste câteva din celelalte poveşti şi au fost unele chiar foarte bune, însă privind la numele autorilor am realizat că majoritatea sunt scrise de fete/femei. Tocmai de aceea cred că ar fi bine de auzit şi o altfel de variantă. Această variantă, care nu numai că vine din partea sexului opus majorităţii de pe site, ci care vine tocmai din partea unui puşti de 17 ani.

Trăiesc alături de o generaţie obişnuită cu viteza. Tinerii cu care interacţionez zilnic sunt obişnuiţi să facă ceea ce vor sau ceea ce le place în cel mai scurt timp posibil. În toată această viteză pe care o experimentează aş vrea să cred că nu uită de micile gesturi care ne aduc mai aproape. Deşi generaţia mea este catalogata ca fiind una fără respect pentru ceilalţi, una rebelă, eu vreau să cred că mai sunt tineri care ştiu să se oprească pentru un gest mic. Un gest care ar putea face lumea mai bună.

Acum, deşi risc să fiu catalogat ca fiind învechit, pot să spun că mi se rupe sufletul când văd un biet bătrân flămând şi fară adăpost. N-aş îndrăzni să stau pe scaun într-un mijloc de transport în comun în defavoarea unui batrân. Şi nu e vorba numai despre bătrâni, pot la fel de bine să spun despre oameni mai înaintaţi în varstă decat mine sau despre femei. Micile gesturi înseamna defapt RESPECT! Odată ce vom şti să ne respectăm în societate indiferent de categoriile din care facem parte: bărbaţi, femei, tineri, bătrâni, săraci sau bogaţi, micile gesturi vor fi peste tot.

Nu trebuie să facem gesturi frumoase doar pentru cei dragi. Nu trebuie să ne sacrificăm doar pentru cei apropiaţi nouă, pentru familiile noastre. Ar trebui să ne gândim la fiecare om care trece pe stradă prin faţa noastră ca la o posibila ocazie de a face un mic gest pentru a ne aduce mai aproape. Oare doar familia trebuie sa fie mai apropiată? Eu aş îndrăzni să spun NU! Toţi oamenii ar trebui să devină mai iubitori! Mai iubitori faţă de cei din jurul lor şi mai puţin iubitori faţă de ei înşişi! Astfel am trăi într-o societate creată cu adevărat de oameni, deoarece aceasta în care trăim e denaturată şi stricată! Uneori chiar mă întreb cum au putut oamenii, fiind cele mai inteligente fiinţe de pe Pământ, să se individualizeze atât de mult.

Soluţia, atât pentru tineri cât şi pentru cei “mai puţin tineri” ar fi RENUNŢAREA! Iar când spun renunţare mă refer la renunţarea la sine, la propriile placeri şi compasiunea mai mare pentru cei din jurul nostru. Începe, împreună cu mine, să construim bazele unei societaţi în care MICILE GESTURI SĂ NE ADUCĂ MAI APROAPE!

Eu am luat deja această hotărâre, şi anume să mă gândesc mai mult la ceilalti. TU AI LUAT-O?

Momente…clipe…gesturi

In fiecare zi traim momente magice, clipe alaturi de cei dragi care ne fac sa daruim…sa daruim mai multa dragoste, sa impartim ce avem mai bun, sa iubim…fiecare dintre noi stim ca un mic trandafir oferit persoanei iubite ii ofera acesteia un zambet, un strop de speranta…un pahar de apa oferit celui ce ii este sete – o sansa la viata…o usa deschisa – un pic de culoare… invata sa dai, si ti se va da…

O zi cu iubitul meu

O usoara mangaiere in talpa ma trezeste. Deschid ochii si primul lucru pe care il vad este zambetul si privirea dulce a iubitului meu,care iar s-a trezit inaintea mea. Este sambata azi. Inseamna ca avem o zi intreaga pentru noi doi. Ma trezesc si venind de la baie il gasesc pe iubitul meu in bucatarie-a pregatit cate un ceai si un mic-dejun usor. Ii zambesc si il sarut in semn de multumire. Mancam impreuna si ne povestim ce am visat sau ne facem mici planuri pentru ziua ce urmeaza. Dupa micul-dejun,”dedicam” putin timp pc-ului,internetului-verificam e-mail-ul,vizitam site-urile preferate,etc. El ma cheama langa el,desi avem fiecare calculator,iar stirile despre jocurile video nu imi prezinta un interes deosebit;vrea sa ii fiu cat mai aproape…merg langa el si ca “rasplata” ma mangaie-stie cat imi place sa fiu mangaiata.

Mergem apoi sa facem cumparaturi pentru pranz. Ajungand in hypermarket,trecem pe langa raionul de jucarii in drum spre zona alimentara,iar el imi pune in brate un urs mare si pufos-ma face sa zambesc. Acasa,gatim impreuna:el se “sacrifica” si taie ceapa,ca sa nu ma usture pe mine ochii-imi spune ca are grija de ochisorii mei albastri.

Seara,iesim in Herastrau cu niste prieteni. Ne plimbam tinandu-ne de mana,vorbim,radem. Trecem pe langa un cuplu cu doi copilasi,baiat si fetita,ne uitam la ei si apoi comunicam prin priviri-ne vedem pe noi in viitor,fericiti,ca familie. Mai tarziu ne cumparam inghetata,sortimente diferite,iar el imparte cu mine singura bomboana de ciocolata de pe inghetata lui. Il sarut in schimb.

Inainte de culcare,vedem un film si ne tinem de mana.

Cu un sarut dulce,un “Noapte buna!” si “Pe maine,pui!” se incheie o zi obisnuita pentru altii,speciala pentru noi-speciala pentru ca am petrecut-o impreuna.

Si uite asa,micile gesturi ne aduc tot mai aproape cu fiecare zi ce trece.

Un ocean al gesturilor invaluit in atingerea celor apropiati!

Pierduti in marea de desert a cuvintelor suntem cel mai adesea intr-o goana nesfarsita inspre a ajunge la momente si expresii diferite uitand placuta eternitate a aceea ce se vrea a tinde mereu inspre realizarea unei persoane infinit mai vii si mai prezente decat ceea ce gasim in gesturile ordinare ale unei continuitati uzuale. Avem tot ce ne dorim, ceea ce credem este ceea ce urmeaza si ceea ce stim este ceea ce avem – nimic mai diferit decat o simpla soapta si un simplu gest, vin sa ne apropie sau sa ne calauzeasca in viata pe noi sau poate doar pe faptele noastre… atunci, e poate extraordinar, cand reusim sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta impreuna!
O vara ispititoare de amintiri va doresc

IMI PLACE SA DARUIESC O CEASCA DE CAFEA CU AROMA DE CIOCOLATA

IMI PLACE SA IMI RASFAT PRIETENII CU O CEASCA DE CAFEA AROMATA SI O TABLETA DE CIOCOLATA PT A-I FACE SA SE SIMTA UNICI PT CA PRIETENII ADEVARATI SE GASESC GREU SI MERITA TOT CE ESTE MAI BUN SA LE OFER.

Care iubire e mai mare?

Mi-a scris o prietena pe care n-am vazut-o de multa vreme. Citise despre iubirea mea senina si fericita si voia sa imi spuna, neaparat, ca dragostea ei splendida, neimpartasita, ametitoare si dureroasa, este cu mult mai adanca si mai adevarata decat a mea.

“Nopti de nesomn si tresariri zadarnice, chemari indurerate si implorari, iar apoi caderi in imbratisari care par eterne… dar se sfarsesc, lasand loc asteptarii”, mi-a descris ea dragostea ei in care nu se poate baza pe ziua de maine, dar care o tine in miez de flacara clipa de clipa.Si mi-a vorbit despre fiul risipitor al sperantelor ei disperate, despre sarbatorile intoarcerilor lui acasa, in bratele ei, despre plecarile lui nemiloase care o lasa golita de rost si nadejde.

Cei care ard in focul iubirii chinuite privesc cu dispret catre cei care si-au gasit dragostea. Tihna celor asezati, senini in iubirile lor, li se pare doar o dovada de blazare care istoveste splendoarea si maretia amorului. Doar iubirile triste sunt memorabile si demne, in viziunea celor multi, care nu si-au gasit dragostea rotunda. Dar eu stiu ca abia dupa ce inima ta isi gaseste odihna si increderea poti simti adevaratul, ametitorul parfum al maretiei inimii. Ca doar iubirile implinite si intregi sunt adanci si splendide, ca doar atunci cand la dragoste ti se raspunde cu dragoste ai dreptul sa spui ca traiesti o mare iubire. Restul sunt himere. Asteptari. Iluzii. Inventii.

Care iubire e mai mare? Aceea asteptata sau aceea traita? Aceea neimplinita sau aceea fericita? Aceea care te chinuie sau aceea care te insenineaza? Probabil ca nu vor sti decat cei care au avut sansa de a le trai pe toate, pentru a putea, apoi, alege.

Intalnire cu parintii

Pentru mine, la varsta mea, cele mai importante intalniri sunt cele cu parintii. Din pacate, desi stam la doar 30 de km, serviciul pe care il am nu-mi permite sa-i vad decat odata pe luna sau chiar mai rar. Atunci cand ajung ,,acasa” pentru ca acolo inca ma simt ca acasa, imi place sa stau iarna la gura sobei si vara in curte la aer curat si racoare deoarece stau intr-o zona de munte. De fiecare data cand merg la ei incerc sa-i ajut cat pot de mult cu treburile gospodaresti pentru a le usura macar putin munca lor de zi cu zi. La fiecare vizita le duc si cate un pachet de cafea. Preferata lor este Jacobs. Isi fac in fiecare dimineata cate putina, slabuta, pentru ca zic ei,” asa parca mai prindem si noi putere sa ne mai miscam pe aici”.

Intalnire de urgenta

Batranul An statea posomorat, singur si ganditor in casa lui. El a hotarat ca e momentul pentru o intalnire urgenta cu fiicele sale. A fost suficient sa-si drege glasul ca fiicele sale sa fie deja prezente langa el. Patru fete avea batranul An: Primavara, o tanara infloritoare, plina de viata, cu bujori in obrajori, Vara, fiica ce emana o caldura continua, uneori extreme de placuta, alteori cam nemiloasa, Toamna, fiica cea mai inteleapta, foarte darnica si roditoare si Iarna, ce-a de-a patra fiica a Anului care era mereu palida si imblanita, dar vesela.

Tatal isi imbratiseaza cu foarte mare drag fiecare fiica in parte, apoi ii dispare repede zambetul de pe buze spunandu-le cat de importanta era intilnirea lor. El nu-si mai gasea linistea, iar framantarile lui erau bine motivate. “Nu ma mai vedea lumea intreaga. Nimeni nu mai vede cum trece batranul An! Parca sunt de neobservat.” spune furios batranul An. Fiicele sale intelepte inteleg repede ce au de facut, iar dupa ce se privesc una pe cealalta stiu ca in acesta intalnire au de facut o munca in echipa. Aveau sa-si impodobeasca tatal cu tot ce aveau ele mai bun, ca el sa nu mai treaca neobservat.

Iarna asterne la picioarele tatalui sau un covor imaculat de zapada alba, iar niste raze palide de soare fac covorul stralucitor. Toamna impleteste o mantie rosiatica din frunzele copacilor la al carui guler adauga struguri legati cu vita de vie. Vara pentru a lumina fata tatalui, ii picteaza fata cu raze de soare jucause. Iar in cele din urma, fiica Primavara sulfa un vant care culege si impleteste cele mai alese flori ale campiilor si a copacilor si aseaza o coroana parfumata si vesel colorata pe capul celui mai iubit tata.

Mandru de propriile-i fiice, batranul An e pregatit din nou sa nu treaca neobservat prin fata ochilor nostri, a muritorilor de rand.

Sa ne intalnim cu cine vrem noi, cu cine ne place noua atata timp cat inca mai putem!

« Pagina precedenta — Pagina urmatoare »