Credem in destin?
Martie 20, 2010 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
Uneori imi place sa cred ca suntem altceva decat niste fapturi efemere care se misca in dezordine pe o planeta. Ma gandesc ca fiecare dintre pasii nostri a fost predestinat si ca suntem cu mult mai mult decat niste margele care se rostogolesc aleatoriu.
Imi place sa cred, cateodata, ca suntem, asemeni teoriei lui Platon, jumatati ale aceleiasi fiinte si ca dragostea noastra e mai mult decat o simpla impreunare intre doi oameni care, ca sa nu mai fie singuri, s-au adunat unul cu celalalt in aceeasi casa. Faptul ca in cea mai mare parte a timpului ma simt parte a unui destin stabilit la inaltime ma face sa ma simt mai insemnata decat in clipele in care ma dezic de aura mea. Si ma bucur sa descopar ca destinul a randuit in locul meu intalnirile cele mai insemnate ale vietii, ca soarta mi-a indrumat pasii pe drumuri pe care, altfel, mintea mea n-ar fi stiut sa ma duca.
Sunt convinsa ca toate lucrurile care m-au durut in trecut au o noima si, privite ca amanunte ale ordinii universale, capata alta valoare. Privesc inspre trecut si inteleg azi lucruri care, atunci cand s-au petrecut, m-au facut sa intreb, cu disperare in glas, “de ce eu?!”. Mi-e ciuda ca nu am intalnit mai demult oamenii pe care ii iubesc astazi, insa daca ma vad si ma accept ca parte a unui destin, ma linistesc spunandu-mi ca pentru fiecare intalnire, pentru fiecare iubire exista un timp potrivit. Ca daca ne-am fi intalnit in alt context decat cel in care a cazut fulgerul dragostei peste noi, poate ca am fi irosit marea noastra sansa, nefiind pregatiti unul pentru celalalt.
Dar am si momente in care ma indoiesc de destin. In care imi spun ca viata e pe apucate si ca cei care au tupeu si intind primii mana primesc mai mult decat aceia care stau, timizi si politicosi, deoparte. Si, osciland intre a crede si a nu crede in destin, imi trece viata, pe un traseu pe care nu l-am ales eu. Drumul ma duce el singur, iar eu ma supun si multumesc, in fiecare zi, pentru minunile care mi-au fost date, si pentru suferintele care ma fac sa inteleg mai mult si sa fiu azi mai buna decat ieri.