Rasfat

In acelas timp in care cafeaua este deja o necesitate, eu o simt si ca un rasfat. Rasfatul este ingredientul care completeaza acele ingrediente deja dezvaluite de Jacobs. Oricui ii place sa fie rasfatat. E valabil si in cazul meu; si cum o face Jacobs, nu o face nimeni. Tocmai de aceea impart Jacobs cu familia, cu prietenii si cu colegii mei zi de zi.

Rasfat si asemanare

Nu mai stiu exact care dintre noi a inceput. Imi amintesc doar ca, atunci cand era foarte mica, Ilona imi lua hainele si pantofii. Tin minte si ca, de cand am nascut-o, mi-am dorit sa am culoarea ei de par si am luat-o adesea cu mine la coafor, ca sa o am drept reper atunci cand imi aleg nuanta de vopsea. Iar apoi, mai tarziu, am inceput sa mergem la cumparaturi impreuna.

Ea isi cumpara haine pentru varsta ei, si fiindca eu ma incadrez perfect in dimensiunile pentru 14 ani, sub 164 cm, ne putem lua imbracaminte la fel. De vreo doua luni incoace, purtam si acelasi numar la pantof, deci facem schimburi - tot mai avantajoase pentru ea. Sunt insa foarte hotarata sa ii cumpar pantofi superbi, care sa-mi ramana mie peste inca vreo jumatate de an, cand deja ea nu va mai purta acelasi numar cu mine - deci schimburile viitoare ma vor avantaja doar pe mine. Si chiar daca mi se pare ca, pe masura ce trec anii, semanam tot mai putin una cu cealalta, pastram cu strictete traditia ca, atat cat mai putem, daca gasim pe undeva vreun magazin bine asortat, sa ne luam haine identice.

Suntem in vacanta, intr-un sat splendid de langa Brasov, si jucam badminton la dublu: fetele cu fetele, baietii cu baietii. Suntem in miezul celei dintai saptamani de libertate pe care ne-o ingaduim in vara asta si in miezul unei mari iubiri, al unui rasfat pe care il degustam pe indelete. Si suntem fericiti ca ne avem unii pe altii, ca ne putem face in fiecare ceas mici bucurii care sa ne tina zambetul treaz, ca soarta a fost buna cu noi si ne-a dat dreptul la huzur, la dragoste, la miracol, la asemanare a celor mari cu cei mici, a celor mici cu cei mari…

Fotografie de Paul Buciuta / Marea Dragoste

un strop de liniste si rasfat

Imi place sa daruiesc in fiecare dimineata celor din jurul meu gustul unei cafele Jacobs in lumina rasaritului de soare,imi place sa daruiesc linistea in mijlocul furtunii alaturi de cafeaua mea preferata,seara imi place sa daruiesc aroma inconfundabila a cafelei Jacobs cu miros de fericire,de liniste si de tacere,iar noaptea imi place sa daruiesc gandul la mireasma unei cafele Jacobs.Mi-as dori sa pot darui un strop de liniste,sa pot darui fericirea la colt de strada, si sa pot darui tuturor cate un stop de cafea Jacobs,un strop de liniste si rasfat.

dorinte alintaromate

Mi-as dori sa-mi cumpar un strop de liniste,sa dorm mai putin si sa visez mai mult,sa gasesc fericirea la colt de strada,sa merg cand ceilalti se opresc,mi-as dori sa pot darui aripi unui copil,sa invete sa zboare si sa ne incante cu puritatea sufletului sau si sa pot darui tuturor cate un stop de cafea Jacobs,un strop de liniste si rasfat.

Coffe story

Cafeaua este un produs extrem de popularizat, fiind utilizat de foarte multe persoane adulte…; totusi, principalul motiv pentru folosirea ei este continutul de cafeina. Cafeina, o substanta cu rol psihostimulent, se gaseste, de asemenea, si in alte produse: in siropuri de ciocolata, in ciocolata, in cacao, in unele frunze de ceai, in unele medicamente destinate persoanelor care depun un efort intelectual intens sau celor care au nevoie sa-si mentina mult timp atentia « treaza » etc. Dar, cantitatea de cafeina, aflata in produsele enumerate, este diferita, ea fiind mai mare in boabele de cafea. De asemenea, cafeaua arabica este mai “slaba” (contine mai putina cafeina) decat varianta robusta (americana).

Mai mult ca divertisment, este interesant de stiut cum a fost descoperita cafeaua. Prima data, ea a fost consumata de oameni, in Etiopia, unde, un pastor a observat ca oile sale, dupa ce consumau boabele, cazute pe jos din arborele de cafea, erau mai tonice, mai pline de viata, mancau mai bine iar daca le consumau seara, adormeau mai greu. Boabele, avand o aroma incitanta, l-au atras si pe pastor, care, in cele din urma, le-a incercat….; astfel, el a descoperit « pe propriul organism » efectele benefice ale cafelei ; licoarea a fost, ulterior, consumata si de alti pastori, pentru ca, in zilele noastre, cafea sa fie savurata, in fiecare dimineata, de oameni « all over the world ».

Pentru multi « bautori de cafea », aflati in cautarea unui gust ideal, acesta este furnizat de produsul final, obtinut din arborele de cafea Maragogype. Este vorba de un rezultat oferit de încrucişarea dintre speciile arabica şi liberica ; exceptând dimensiunile boabelor, el a păstrat caracterele speciei arabica. randamentul arbustului mentionat este, totuşi, inferior in pofida raspandirii largi a culturii sale (Brazilia, Guatemala, Nicaragua, Mexic, Columbia si chiar Java). Oricum, pentru obtinerea unui gust foarte bun, in amestecul unei anumite marci de cafea, trebuie sa existe si sortimentul Robusta. Robusta are gust de pamant, de lemn sau de fermentatie. De obicei, in amestecuri, ea poate detine o proportie de circa 30%. Arborele Robusta are randament mai mare per planta si continut mai ridicat de cofeina. O aromă deosebită se obţine prin combinarea a 6-8 tipuri de cafea, din diferite părţi ale lumii, fiecare cu însuşiri distincte.

Se poate spune ca povestea cafelei cuprinde povestea fructului si a boabelor, precum si povestea aromelor. Pentru a aprecia o cafea, sub aspectul calitatii gustului, trebuie sa stii sa o degusti. Cafea este ca vinul. Cafeaua, obtinuta prin uscare directa la soare, asa numita cafea naturala, este considerata a fi cea mai buna calitativ, avand continutul cel mai mare de zahar, aciditate mica si un corp excelent. Bautura din Robusta verde, poate avea gust de caramel, ciocolata, de pamant… sau “de verde”. Dulceata naturala, in primul rand.

Fiecare dintre noi are câte o plăcere interzisă. Cei mai mulţi suntem dependenţi de o cafea bună… O cafea neagră şi tare, muzica în surdină, eventual, îmi cumpăr o revistă sau o carte şi o voi citi-o timp de câteva ore.

Dar, până la urmă, de ce nu m-aş rasfăşa mereu? Merit. Cum susţine şi reclama de la ****: “pentru că meriţi”… pentru că eşti femeie sau barbat, pentru ca momentele acelea, despre care se spune că merită să le trăieşti, sunt adevarate clipe de răsfăţ.

De ce n-am fi cu toţii hedonişti? Am fi oameni fericiţi; dacă te uiţi în jur, oamenii fericiţi sunt cei care se răsfaţă şi nu ma refer la persoanele care cheltuiesc averi pentru excursii la ski în Elveţia sau pentru haine procurate de la****. Te poţi răsfăţa şi dacă fugi o jumătate de oră de la serviciu (adică, într-o pauză şi deguşti, cu o urmă ascunsă de vinovăţie, o îngheţată cu aromă de fistic şi cornet crocant cu caramel). Şi aceasta este o formă de răsfăţ. Există o serie de reclame la ciocolata ****, când unul dintre cei doi parteneri se ascundea într-o cameră ascunsă şi se răsfăţa cu un pic de ciocolată. Singur. Chiar merită sentimentul de vinovăţie, amestecat cu un strop de eliberare şi de inconştienţă; pentru câteva secunde, se pare că, totul e bine.

Printre puzderia de cafenele de tot soiul care înfloresc peste tot, imi place să frecventez, mai degrabă, “café”-urile anonime, dintre cele mai comune. Sunt cele, unde ajungi din întâmplare, altele, care se găsesc în apropiere, şi unde mergi cu asiduitate. Unele cafenele sfârşesc prin a dobândi o virtute magică, care nu este poate decât o proiecţie a unor sentimente, legată de unele amintiri, sau prin atmosfera imprimată de patron, felul în care dă mâna sau schimbă câte o vorbă cu clienţii, de cei care vin, de nu ştii ce… Un punct în care vrei să revii, în care ţi-ai creat o intimitate de neînlocuit, pe care l-ai stabilit ca pe un loc de trecere între casă şi stradă.

Locuri sau localuri, de care nu ne putem lipsi, unde nu ne ducem pentru reputaţia mitului sau a oricărei etichete. Devenite o a doua locuinţă, locuri de proximitate, recurgem la ele pentru a ne ieşi câteva clipe din piele, a ne schimba ideile şi ambianţa.

Bebelusii de azi

Bebelusii de azi nu mai seamana cu bebelusii de odinioara. Cresc mai repede, pricep mai bine totul si au parte de distractii la care noi n-am avut acces decat, hat, dupa varste cu musai doua cifre.

Ii cumparam Izei haine pentru copii de 6 luni, desi ea are doar 3, pentru ca a crescut intr-o luna cat altii nu chiar intr-un an, dar intr-un sfert de an… Si facem cu ea demonstratii pentru toti prietenii nostri, ca sa le aratam ca pricepe fiecare cuvant pe care il spunem. “Ridica piciorul”, ii zicem Izutei care se conformeaza, cuminte, ca un catelus care a invatat sa dea laba cu stapanul. Apoi o rugam sa zica “oac”- fiindca ne-am prins noi ca asta stie ea sa pronunte-, iar Iza chiar zice “oac”, spre uluirea celor care asista la spectacol si spre mandria noastra de autoproclamati parinti de copil genial.

Ca rasplata, Iza primeste sedinte zdravene de leganat si pupat, iar eu ii cant, ori de cate ori e nervoasa, La vie en rose si Ciuleandra- pentru ca, din repertoriul meu (care mai contine si Alunelu, Broscutza Oac si Pustoaico) am constatat ca acestea doua sunt hiturile ei preferate. In plus, Iza merge la spa de doua ori pe saptamana, unde beneficiaza de rasfat calificat.  Dupa o sedinta de balaceala asistata, intr-un bazin cu apa la temperatura cea mai tandra pe care ti-ai putea-o imagina, fetita are parte de o jumatate de ora de masaj binecuvantat. O domnisoara draguta, care a facut si facultate pe deasupra, o unge din capsorul ei cu parut zburlit si pana in varful degetelor de la picioarele cele grasunele cu un ulei caldicel, apoi o mangaie ferm si duios, intr-un fel care pe Iza o face sa afiseze o multumire adanca si senina, de boier pus pe trandaveala. Corpusorul ei plin de cute de grasime - care-i dau un aer de pui golas de sharpei - e dragalit milimetru cu milimetru, iar manutele si piciorutele fac exercitii de crestere, de relaxare, de inviorare. Astimp, bebelusa casca, a tihna si a somn iminent.

Stiu ca e o comparatie deplasata, dar eu am fost prima data in viata la masaj la 29 de ani. Iar intr-un spa am calcat chiar ceva mai tarziu, pe la 35, cand viata mea a cunoscut un zvac calitativ care, insa, nu a tinut prea mult. Pentru ca, intre timp, grijile si treburile mi s-au inmultit atat de ametitor, incat m-am invatat sa tai de pe lista, una cate una, placerile mele. Aman pentru altadata sedintele mele de rasfat, indrazneala mea de-a tanji dupa adapostul vreunui spa, curajul de a pretinde timp pretios numai pentru mine. Si, intre timp, ma minunez ca bebelusii de azi nu mai seamana deloc, dar deloc, cu cei de odinioara. Cu cei pe care i-am crescut mai demult si, in niciun caz, cu aceia care am fost chiar noi insine.

Ce e bun si ce e rau la week-end-uri

Iubesc week-end-urile, cu lenea lor tandra. Dar parca sunt si lucruri pe care le-as schimba la sambete, la duminici, ca sa le fac chiar desavarsite. Cum arata week-end-urile tale?

Ma bucur ca ne trezim tarziu, si ca luam micul dejun in tihna, cu  o a doua ceasca de cafea, si cu un suc de portocale sorbit lenes, indelung, cu paiul… Mi-e drag ca avem timp de cumparaturi. Si de o prajitura… Apoi ma necajesc ca parca am mancat prea mult.

Imi place ca telefonul suna mult mai rar decat in timpul saptamanii. Dar parca uneori ma doare ca nu suna nici telefonul acela pe care il astept, fiindca in week-end, cateodata, parca se lenevesc iubirile…

Ador ragazul rasfatat petrecut cu o carte in mana, cu filmul bun cumparat din timp de la mall, vazut chiar in dormitor. Dupa care, desigur,  ma apuca parerile de rau ca n-am gasit energie sa fac mai mult sport, desi, recunosc, as fi avut mai mult timp ca oricand pentru asta.

E minunata vizita la parinti si intalnirea cu prietenele, intr-o cafenea racoroasa. Si apoi baia lunga, cu spuma si petale, in care sa ramana toate grijile saptamanii trecute. Dar vine regretul ca, o data cu saptamana incheiata, a trecut si o felie din viata mea. Sarutul lui supercalifragilistic, pe care nu-l voi mai simti niciodata la fel, fiindca totul in viata e unic, dureros de irepetabil. Norii vazuti impreuna, risipiti de acum. Si, inainte de a adormi, bucuria ca “si maine va fi o zi”, prima zi a unei saptamani in care minunile se pot intampla oricand. Si la capatul careia vor veni din nou o sambata dulce, o duminica senina…