Voi avea un copil

La inceput n-am vrut sa spun nimanui. Pentru ca eu insami nu puteam crede. Apoi am mai asteptat, sa ma conving ca e totul bine cu noi. Dar port in mine un miracol crescand pe care nu-l mai pot tainui: voi avea inca un copil.

Ii spuneam iubitului, de o vreme incoace, ca nu-mi mai e de ajuns imbratisarea. Ca tanjesc sa-i intru in sange, ca as vrea sa se ascunda intre coastele mele. Ca mi-e dor de el nu doar atunci cand e departe, ci si atunci cand nu-i simt pulsul batand langa tampla mea.

Mi s-a facut apoi dor de copilaria lui. M-am simtit ravasita de dragoste pentru parintii lui pe care nu i-am intalnit niciodata, iar intr-o noapte am visat ca il nasc, si il hranesc la san, si il cresc, si il apar de relele lumii. Iar dimineata m-am trezit plangand de setea de a-i fi mama, si sora, si iubire dintai, si sotie, si amanta, si fiica. Si tot intr-o noapte, in vis, mi-a venit vestea ca toate dorintele mele s-au implinit. Confirmarea medicilor nu m-a mai facut sa tresar.

Recunosc, mi-a fost teama de clipa in care ii voi spune lui. In prima secunda m-am gandit sa vorbesc mai intai cu Simona -prietena mea, sufletul meu pereche care vietuieste nedrept de departe, peste distante, peste asteptari. Am intins mana spre telefon. Dar gestul meu a inghetat in aer: a tradare, a speranta. Si pentru prima oara in viata mi-am spus ca nu asa trebuie sa fie. Ca am sa-i spun si ei, deindata, dar ca, de data asta, trebuie sa fie altfel.

Si a fost.

Ne-am bucurat si am plans imbratisati. Ne-am tinut de mana cand am privit prima oara spre ecranul ecografului. Si ne tinem si acum de mana, privind catre  viata care a inceput o data cu noi: cea mai frumoasa dintre vietile posibile. O viata in care Mos Craciun ne va aduce barza, care ne va aduce minunea, care ne va aduce lumina, si nesomnul, si rostul, si rodul dragostei noastre.

Foto: Paul Buciuta/ MareaDragoste