Romani de care suntem mandri

Ne-am invatat sa ne scuturam, dezamagiti, cand vine vorba de conditia noastra de romani si de statutul nostru in lume. Ni s-a intamplat tuturor sa calatorim si sa vedem mutrele acre ale celor care au aflat din ce tara venim. Si ne-am molipsit de dispret.

Desi ar fi trebuit ca macar noi, in tara, sa ne cultivam mandria de cetateni ai unei tari fara noroc, dar cu o istorie demna, ne-am molipsit noi insine de pacatul deraderii. Suntem primii care ne luam peste picior atunci cand vine vorba de comparatia cu alte natii. Noi am inventat bancurile in care, dintre un american, un neam si un roman, cel de pe urma e smecher si fenteaza sistemul ori incalca abil legile. Si tot noi spunem despre propria noastra tara ca e frumoasa, dar pacat ca-i locuita.

Iar asta se intampla fiindca suntem primii care uitam ca exista romani care sunt mai cunoscuti si mai iubiti in afara tarii decat printre noi. Suntem cei dintai care uita de Brancusi, de Enescu, de Eugen Ionescu…

Exista in constiinta lumii romani care au schimbat, prin realizarile lor, mersul planetei. Sunt cei recunoscuti cu smerenie in afara granitelor, dar care parca nu valoreaza la fel de mult inauntrul tarii. Eu cred ca Nadia Comaneci e mai iubita in alte tari decat la noi, unde gurile rele gasesc mereu cate ceva de comentat la adresa infatisarii sau a accentului ei. Peste hotare numele Ilenei Cotrubas, al Angelei Gheorghiu sau al Leontinei Vaduva sunt repere insemnate ale scenelor muzicale. Virginia Zeani e un nume adorat si respectat, insa aici aproape nimeni nu a auzit de ea. Damian Draghici este chemat sa cante cu marii artisti ai lumii, iar Rona Hartner e recunoscuta si iubita mai mult in Franta decat in Romania. Si lista ar putea continua mult si bine, pentru ca sunt romani vrednici de aplauzele planetei in mai toate domeniile vietii. Numai ca noi nu prea ii stim. Asa ca las deschisa lista respectului, si va invit sa treceti pe ea nume de romani care merita toata admiratia noastra si care ne salveaza tara de la o conditie derizorie…

In fara celor enumerati mai sus, mai inscriu pe lista numele Gabrielei Szabo.

Mai stiti si alte personalitati al caror nume merita scris aici?

De ce plecam din tara

“Imi pare rau ca n-am plecat din tara”, mi-a spus, cu glas obidit, un prieten pe care l-am intalnit ieri. Mi se plangea ca nu-i merg prea bine afacerile si ca nici in familie nu mai e totul ok, de cand nu mai au multi bani.

Apoi mi-a dat cateva vesti - toate imbracate in culori rozalii - despre fostii nostri colegi plecati peste hotare, toti ajunsi bine, instariti si inscaunati in joburi bine vazute si zdravan remunerate.

L-am ascultat cu grija si, in buna parte, i-am dat dreptate. Eu insami am avut perioadele mele de revolta, in care mi-am spus ca, daca as fi fost cetatean al unei tari bogate si norocoase, as fi dus trai pufos si tihnit ca rasplata pentru numai jumatate din realizarile profesionale pe care le-am avut aici. Ca as fi fost azi un personaj in genul duduii interpretate de Meryl Streep in Diavolul se imbraca de la Prada (dar muuult mai fericita) si ca n-as fi ramas niciodata intepenita in zapada taman pe strada pe care locuiesc, pentru simplul motiv ca as fi locuit intr-un cartier de vile, iar soferul limuzinei mele m-ar fi scutit de neplacerile sofatului pe vreme rea. Insa, de fiecare data am iesit din criza bucurandu-ma de minunile care mi-au fost date pe limba mea, limba romana in care traiesc si visez.

Dar m-am intrebat, inca o data, de ce, totusi, am ramas cu totii cu fascinatia occidentului. Si de ce, in continuare, romanii pleaca din tara. Pentru bani? Pentru glorie? Pentru oportunitati profesionale? Pentru iubirea pe care n-au gasit-o aici? Pentru civilizatie? Pentru mai putina birocratie? Pentru mai putina teama? Pentru mai multa liniste?… Si nu am reusit sa gasesc raspunsul exact. Poate pentru ca nici nu exista un raspuns…