De ce iubim Romania

Pentru ca e tara in care ne-am nascut. Pentru ca limba sa e singura limba in care stim sa gandim, sa visam, sa speram. Pentru ca, oriunde am pleca, aici ne sunt parintii, deci aici este acasa.

Ziua de sarbatoare pe care abia am incheiat-o ne-a obligat sa ne reevaluam mandriile nationale. Am urmarit cu totii parada de 1 Decembrie si, oricat de indiferenti sau de blazati ne-am fi dorit sa fim, totusi, ne-au napadit emotiile. Si ne-am bucurat sa ne reamintim de ce iubim Romania.

Pentru ca aici sunt oamenii pe care ii iubim. Parintii nostri, fratii si bunicii, prietenii si profesorii care ne-au invatat ceea ce stim.

Pentru ca am descoperit frumusetea lumii aici, privind Caraptii, si marea cea mare, si delta instelata de nuferi.

Pentru ca in romaneste am citit cele mai frumoase carti, cele mai nobile cuvinte, cele mai neasemuite povesti.

Pentru ca aici ne-am indragostit prima data si in romaneste am gandit si am simtit primele adevaruri ale iubirii.

Pentru ca e tara al carei contur il stim desena si in somn, pentru ca o reperam, cu dragoste, pe oricare harti ale pamantului.

Pentru ca aici am trait primele izbanzi, primele revelatii…

De ce altceva iubim Romania?

E frumos si in Romania!

Ca intotdeauna, ne-am planuit mica evadare de Pasti cu doar cateva zile inainte sa inceapa vacanta. Ca mai mereu, pe ultima suta de metri ne-au napadit ideile, indraznelile, dorurile de duca.

Am vrut sa plecam in Creta, dar nu am mai gasit niciun charter, iar zborurile pana acolo ar fi trebuit sa aiba escala si pret enorm. Ne-a venit ideea sa mergem la Istanbul, unde eu n-am ajuns inca, pana acum, dar in orasul celor doua continente si al celor doua mari religii impletite nu am mai gasit niciun loc la vreun hotel decent, desi zboruri ieftine inca mai erau. Am sunat, spasita, la toate agentiile mari de turism, insa doamne amabile au incercat sa ma deturneze catre 1 Mai, 1 iunie sau ziua independentei, fiindca locuri pentru Paste nu mai aveau, oricat de frumos le-as fi rugat.

Mi-a venit un gand sa mergem la Varsovia, pentru ca mi-ar fi fost drag sa ii arat Ilonei un milion de fetite care seamana cu ea. Dar biletele de avion costau atat de mult, cumparate asa, de pe o zi pe alta, incat i-am promis sa mergem alatadata sa ne uitam lung si uimit dupa poloneze. Nici Praga nu ne parea de colea, dar in capitala Cehiei n-am gasit niciun locsor in vreun hotel cu piscina. Iar, intr-un final, cineva ne-a imbiat cu o locatie fabuloasa la un InterContinental din Cipru, insa gandul ca, dupa ce platim o avere pe biletele de avion pana in Larnaca trebuie sa inchiriem o masina sau sa platim un taxi care sa ne duca peste 100 de kilometri pana la hotel ne-a facut sa renuntam, obiditi.

Ideea vacantei noastre la Sibiu a fost un fel de solutie de rezerva, care sa ne salveze de la deznadejde. Si, totusi, am nimerit intr-un paradis pe care nu l-am fi gasit cu usurinta altundeva in lume. Locuim intr-un apartament enorm in splendidul Hilton din Sibiu, chiar vizavi de gradina zoologica pe care, maine, o s-o vizitam negresit. Am ajuns aici cu masina, intr-un drum fermecator pe valea Oltului, un drum care nu ne-a costat mai nimic. Iar aici ne lafaim in incaperi inalte si demne, la acelasi pret la care ne-am fi inghesuit intr-o camera un pic mai evazata decat cele in hotelul din Cipru sau Creta, iar hotelul ne daruieste mic dejunuri savuroase, invitatii la piscina si la spa. Centrul vechi si nobil al orasului ne asteapta cu frumusetile care l-au facut sa isi revendice titlul de capitala a culturii romanesti, iar Paltinisul e aproape, imbiindu-ne cu miraculoasa lui istorie.

Presimt o vacanta plina de lumina si de dragoste. Decojita de snobism, ma uimesc de frumusetea orasului in care m-am refugia pentru sarbatorile pascale si exclam, spasita, ca e frumos, totusi, si in Romania. Poate mai frumos decat oriunde altundeva. Am dreptate?

Ce e minunat in Romania

Am mare nevoie sa ne amintim impreuna ce este frumos in tara noastra si, nu stiu de ce, simt ca nu doar eu strabat, in zilele acestea, epicentrul aceleiasi deznadejdi.

Sunt sigura ca ne-ar prinde bine tuturor sa ne aducem aminte ce e minunat in Romania. Ma smulg din miezul neputintei mele de om care, parca, nu mai iese la liman, si extrag din memorie cele mai frumoase, mai demne, mai insemnate lucruri care ma fac sa iubesc nebuneste tara mea. Incep o lista pe care va rog sa o continuati, ca sa ne dam, unii altora, putere si zambet.

Delta Dunarii in prag de toamna

Crucea aprinsa pe Caraiman intr-o noapte senina

Manastirile din Moldova

Timisoara indragostirii noastre

Placinta cu visine a mamei mele

Copacul sub care m-am sarutat mai intai

Limba romana, limba tuturor visurilor pe care le-am visat pana acum

Capitele de fan care statornicesc anotimpurile

Casa noastra fericita si prietenoasa din Popesti Leordeni

Valea inverzita a Tarnavei

Maramuresul copilariei barbatului iubit

Luna pe cer - care - trece-asa sfanta si clara

I pak dau stire domniei tale

Cuvantul “dor”…