Cu dreptul
Ianuarie 3, 2012 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
Zilele n-au habar ca si-au schimbat data. Nici macar anotimpul nu-si mai recunoaste mersul firesc, asa ca iarna s-a rasucit intr-un fel de primavara ceva mai rece, insa nespus de stralucitoare.
Suntem in 2012. Mergem inainte cu suflet mandru, plin de lumina adunata in zilele magice ale Craciunului, cu toata credinta adunata in suflet in clipa trecerii dintr-un an intr-altul. Si parca ne minunam ca nu s-a schimbat ceva definitiv in vietile noastre, asa cum am simtit ca ar fi trebuit sa fie atunci cand ne-am azvarlit, bucurosi, catre visele noi ale noului an.
Biroul e acelasi. Vraful de treburi nerezolvate ne asteapta pe masa, alaturi de lista de dead-line-uri reportate, amanate. Colegii, tot cei dinainte, ne primesc cu zambet la fel de deschis sau de prefacut. Si, totusi, noi nu mai suntem aceiasi. Ne-am infrumusetat cu un an. Ne-am inaltat cu o speranta. Ne-am innobilat cu o promisiune pe care, de data asta, o vom indeplini. Si, chiar daca, in jur, totul pare la fel ca inainte de sarbatori, noi stim ca am facut inca un pas pe drumul splendid si pretios catre noi insine.
La multi ani, inca si inca o data! Sa pasim cu dreptul in 2012 si sa ajungem departe!
Un ingredient numit speranta
Noiembrie 7, 2011 de moradina in Afla Ingredientele Alintaromei
Oare ce ingredient ne face sa zabovim minute intregi in fata unei cesti de cafea, fie ca e dimineata, miezul zilei sau seara, fie ca esti singur sau cu persoana iubita, ori cu prietenii, fie ca esti acasa, in cafenea sau la birou?
Imi place sa cred ca esenta alintaromei, mirosul proaspat de cafea, gustul inconfundabil si starea de bine ce o duce are la baza, ingredientul tocmai un ingredient minune, un ingredient lasat pe fundul cutiei.
Incep o noua zi, langa o cafea cu SPERANTA ca va fi o zi mai buna decat ieri.
La intalnirile de la birou, am langa mine cafeaua si SPERANTA ca vor fi intalniri de success, ca lucrurile vor iesi asa cum imi doresc.
Iesind la o cafea cu prietenii am SPERANTA ca vom petrece clipe placute si linistitoare, uitand de stresul de zi cu zi.
Tot la o cafea mi-a incoltit SPERANTA ca ea, cea care tocmai imi pregatise “cafeau cu speranta” avea sa fie jumatatea mea.
Cu o cafea in mana, asteptam in miez de noapte sa se nasca fiica noastra, avand SPERANTA ca totul va fi bine.
Chiar si atunci cand treceam prin momente neplacute ma insotea o cafea si SPERANTA ca voi putea merge mai departe sau SPERANTA ca o voi putea lua de la capat.
Si uite de ce SPERANTA ramasese ultima in cutie. Poate tocmai sa fie mereu alaturi de noi, cu fiecare inghititura fierbinte de cafea zi de zi, secunda de secunda, clipa de clipa sa ne aminteasca ca azi e mai bine ca ieri, iar maine ….maine o noua cafea cu SPERANTA de mai bine.
Vreau sa fiu milionar
August 26, 2011 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
M-am uitat ieri, fara sa ma pot desprinde, la una dintre editiile emisiunii “Vreau sa fiu milionar”. Si mi-am dat seama ca, dincolo de convingerea noastra amara ca doar cei care fura pot avea bani, ca doar cei necinstiti vor ajunge bogati, va ramane pentru totdeauna in noi speranta curata, licarul cel fara de moarte al gandului ca, totusi, exista dreptate pe lume.
Vom spera mereu ca acei care au invatat vor primi recunoastere si laude. Ca toti cei care muncesc vor fi rasplatiti pe masura trudei lor si vor avea parte de toate bucuriile vietii. Ca oamenii culti, care n-au gasit in viata lor alta mai frumoasa si mai cu folos zabava decat cetitul cartilor, vor deveni milionari. Si mi-am amintit de filmul care a primit atatea premii si atatea lacrimi, Vagabondul milionar, si am inteles ca emotia si efervescenta mea sunt indreptatite.
Fiecare dintre noi, oamenii buni, merita sa fie milionar. Fiecare dintre noi are dreptul la fericirea curata si la indemana pe care ne-am putea-o lua dintr-un simplu gest daca am avea bani multi, chiar mai multi decat ne trebuie. “Vreau sa fiu milionar” inseamna, de fapt, vreau sa fie totul simplu pentru mine. Vreau sa imi pot indeplini visele chiar in dimineata de dincolo de noaptea in care le-am visat, vreau sa imi traiesc iubirea fara sa am grijile materiale pe care le am acum, vreau sa stiu ca voi avea copii care nu vor fi oropsiti niciodata de teama zilei de maine.
M-am uitat la emisiunea “Vreau sa fiu milionar” cu atentia, cu tresarirea, cu strangerea de inima pe care le am atunci cand ma privesc in oglinda.
Dragostea vorbeste!
August 13, 2011 de LuchianS in Micile gesturi ce ne aduc mai aproape!
Nu e deloc dificil sa privesti in sufletul tau si sa realizezi partea care face din tine o floare a vietii.Floriile nu “traiesc” pentru ele insisi, nici in culoare si nici in parfum.Rolul lor e pentru a aduce bucurie si incantare.Cand iubesti, ceva emana din tine, ceva ce nu poate sa ramana ascuns multa vreme.Si fie ca recunoastem sau nu, ca ne e greu sau nu, toti ajungem sa ne dorim sa primim gesturi/fapte sau sa oferim realitati.In cele din urma asta ne face sa simtim ca traim in fiecare zi, in fiecare moment.Si e daunator pentru noi sa ne pedepsim refuzand de a cunoaste arta fericirii prin daruire.Viitorul nu are nici un rost daca nu ai cu cine sa il imparti.Impartim bucurii, tristeti, incununam zambete si sperante, lacrimi si descurajari, dar in cele din urma, totul e mai frumos in doi.Nu trebuie sa faci o mie de lucruri mari sau impresionante ca sa te faci remarcat in sufletul cuiva, cand poti prea bine printr-un simplu gest de pasare sa faci toate cele o mie laolalta. Trebuie doar sa ai curaj sa nu te dai alaturi, cheia fericirii e sa daruiesti si eu unul m-am simtit mai aproape de cer cand am adus bucurie in sufletul ei( prietenei mele) si nu numai.Nu vreau sa ma laud cu nimic .Mi-ar place ca sa fim din nou impreuna si sa va putem descrie impreuna acele mici-mari gesturi care ne-au adus mai aproape unul de celalalt.Ca era vorba de cate un mesaj pe zi in care sa vedem mangaierea si iubirea celulilalt, ca era vorba de o scrisoare, de un telefon si un glas bland si suav care ne energiza din plin prin dorul ei, mici cadouri, poze, flori cu dedicatii, salate de fructe la pat, platirea unui loc la hotel sau pur si simplu, venirea ei la facultate in orasul meu mai aproape de mine, inseamna mai mult decat gesturi.Consider ca unele gesturi raman in viata simple gesturi, dar in dragoste, gesturile de orice fel. mari sau mici, sunt carti care dainuiesc vesnic in noi.Sper ca tot ele sa ne aduca mai aproape pentru ca stim si recunoastem ca iubirea noastra, unul fata de celalat e vie.Si doar noi stim cat de speciali suntem prin tot ceea ce suntem si facem.
Nimic nu e mai scump si mai valoros in viata decat ceea ce primesti gratis(un proverb chinezesc).
Nu va inlaturati de la fapte si sa nu va fie teama sa iubiti, niciodata!
P.S Chiar acest text, aici, e un simplu gest.
a darui
Aprilie 20, 2011 de coollove in Pentru ca daruiesti, primesti
Eu cred că suntem făcuţi din iubire, trăim pentru a primi şi a dărui iubire. Fără iubire, fără dragoste ar fi pustiu în lume. Dragostea poate să umfle pânzele speranţei, dar singură nu poate niciodată să ducă corabia la mal.A fi bogat inseamna a darui, a nu darui nimic inseamna a fi sarac. Asa am invatat sa daruiesc iubirea celor ce merita si sper ca sa nu ma insel….
Fii bun la suflet!
Aprilie 19, 2011 de JuliaZ. in Pentru ca daruiesti, primesti
Buntatea adevarata, cumsecadenia aceasta de care vorbim e o notiune pe care istoria nu prea are timpul sa o puna in miscare in orele ei furtunoase; dar care la acest timp al constructiei pasnice pe care il traim revine tot mai frecvent in vocabularul nostru, in trairile noastre launtrice, revine tot mai des in practica existentei fiecaruia dintre noi.De fapt, ce ne sugereaza cuvantul, bunatatea omenesca…?E oare adevarat ce se spunea candva, ca apartine fie numai oamenilor foarte inteligenti, superiori, buni prin intelegere rationala, fie celor foarte simpli, buni prin mecanismele afectivitatii, ca si cum o inima calda ar fi incompatibila cu o minte ascutita?Ma rog, eu nu cred lucrul acesta, dar revenind la bunatate, eu zic ca in faza ei prima, foarte pasiva, ca s-o numesc astfel, cumsecadenia presupune lipsa de invidie, lipsa acelei priviri acre si strambe, aruncata peste bucuriile si insusirile si implinirile celorlalti, presupune anularea uratei filozofii a lui “sa crape si capra vecinului”.Intr-o lume ca a noastra, in care fiecare are locsorul sau asigurat sub soare si nimeni nu umbreste bucata de cer a celuilalt, in care statutul e egal si posibilitatile egale, invidia se dovedeste o zgura, o buruiana lasata inutil si meschin sa creasca pe suflet intru otravirea-in primul rand-a celui care o cultiva.Oare reusita profesionala a altuia, rochia noua purtata de o alta, bucuria pe care o traieste intens altcineva-si nu numai reusita noastra, rochia noastra noua, bucuria noastra personala-nu fac ca viata sa fie in general mai frumoasa, cerul mai inalt, atmosfera mai respirabila? Ganditi-va …Invidia usuca sufletul celui ce-o nutreste, ii face in primul rand sa sufere pe el, pe egoistul ce nu se iubeste decat pe sine si pentru sine.Bunatate inseamna neaparat generozitate, puterea frumoasa de a te bucura de bucuria altuia, de a i-o impartasi sincer si nu cu cine stie ce fatarnicii mieroase.Inseamna apoi, gestul de a sti sa intinzi fara ezitari mana cand ti se cere ajutorul, cand ti se cere a raspunde cu un da solicitarii care ti se face de obicei cu o voce mica, scazuta, caci postura de solicitant nu e nimanui placuta, si nu cu acel de la bun inceput taios nu, sau nu stiu, sau nu pot, care inseamna, de fapt, adesea, nu vreau!
Tot om bun la suflet e si cel care stie sa insufle celor din jur incredere in ei insisi, si speranta de ziua de maine, sa dea- daca are de unde-din energia si vitalitatea lui, sa nu-si precupeteasca zambetul de pe buze, si nici cel din suflet, sa stie a spune, atunci cand e cazul, o vorba frumoasa, o vorba de lauda, o vorba de incurajare.De cate ori o asemenea vorba nu ne-a scos dintr-un moment greu al vietii?!…Ei bine, imi ingadui eu sa spun, daca ne place sa primim asemenea daruri minunate, de ce sa nu ne placa sa le si oferim?
Daca ne place sa avem de-a face cu oameni buni, cu oameni generosi, cu oameni de omenie, de ce nu ne-am stradui sa facem si noi parte din acestia?…
Iubirea, marele curaj
Martie 7, 2011 de Alice Nastase Buciuta in Conversatii
Este una dintre replicile des intalnite in filme: “Nu mai am curaj sa iubesc”. Si este unul dintre adevarurile care se regasesc in istoria fiecaruia dintre noi. La un moment dat, toti am lasat sa treaca pe langa noi adierea unei iubiri, pentru ca nu am avut curaj s-o urmam, s-o traim.
Cand suntem singuri si oropsiti de rutina, gandul ca vom iubi din nou este lumina dupa care tanjim. Cand, insa, ne-am asezat intr-un destin stabil, cand rosturile ni s-au randuit, cand zvacnetele inimii s-au preschimbat in ticait domol, odihnitor, o noua iubire poate aparea ca o amenintare.
Cand esti casatorit, chiar daca dragostea ta s-a domolit si nu iti mai aduce atata entuziasm ca in primii ani, o iubire proaspata nu e aproape niciodata prilej de bucurie. Stim cu totii ca nu ne-am putea indragosti de altcineva daca dragostea pentru partenerul nostru ne-ar umple inima si ne-ar face fericiti. E limpede ca niciodata o iubire nu se asaza peste alta, ci vine sa umple un gol, dintr-o inima care nu-si mai poate gasi implinirea rotunda. Si, totusi, o dragoste noua insemna neliniste. Inseamna vinovatie. Inseamna suferinta. E un curaj sa-i dam curs sau e mai intelept s-o lasam sa treaca?
La fel, cand iubirea intalnita ni se arata fara sorti de izbanda,, cand stim dintru inceput ca nu vom putea ramane impreuna pentru totdeauna, e un curaj sa vrem sa ne traim povestea pana la final, chiar daca e limpede ca finalul nu va fi nici fericit si nici indepartat? Sau decizia inteleapta ar fi aceea de a ne infrana zborul inimii?
Indiferent de deciziile noastre, eu cred ca, pentru fiecare dintre noi, iubirea e un gest de mare curaj. Numai ca suntem diferiti. Unii sunt gata sa duca mari razboaie. Altii se tem si in vremuri de pace…
Dorintele mele, sperantele mele….
Decembrie 5, 2010 de Roda45 in Dorinte alintaromate
Stau in sufragerie, savurez o cafea aburinda si aromata Jacobs si gandurile mele se indreapta spre sosirea noului an, moment in care vin dorintele si sperantele mele de zile mai bune. Unele traditii spun ca pentru a avea un an prosper, ar trebui urmate unele ritualuri in noaptea de 31 decembrie, cand clopotele bat miezul noptii. Numai cuvantul ritualuri imi da fiori, dar sa le si pun in practica….
M-am documentat si am aflat ca sunt unele ritualuri inofensive , dragute chiar …cele mai frecvent recomandate sunt legate de purtarea de lenjerie rosie in noaptea Anului Nou pentru a avea noroc in bani si dragoste .Nostim mi s-a parut ritualul legat de purtarea unei valize in jurul casei sau intrarea si iesirea cu o valiza din casa pentru asigurarea norocului in afaceri si calatorii in noul an.Calatoriile ma pasioneaza, ma fascineaza, deci il voi incerca…
Printre traditiile cele mai practicate cu ocazia anului nou este si acela de a manca 12 boabe de strugure atunci cand clopotele bat ora 12, cate o boaba pentru fiecare dangat de clopot si pentru fiecare boaba se pune o dorinta si magia momentului te asigura ca acest lucru se va intampla.
Voi incerca aceste traditii,voi manca 12 boabe de strugure si pentru fiecare voi gasi o semnificatie.
Primul bob este pentru sanatatea si prosperitatea familiei mele.
Al 2-lea bob este pentru ca sa am noroc la calatorii.
Al 3-lea bob este pentru ca sa fie pace in lume, sa nu mai fie razboaie si neintelegeri intre popoare.
Al 4-lea bob este pentru ca sa nu mai existe foamete in lume.
Al 5-lea bob este pentru toleranta.
Al 6-lea bob este pentru prietenie si solidaritate.
Al 7-lea bob pentru intelepciunea de care trebuie sa dam dovada cu totii.
Al 8-lea bob pentru generozitate.
Al 9-lea bob pentru iubire.
Al 10-lea bob pentru ca sa nu mai existe ura si invidie.
Al 11-lea bob este pentru implinirea tuturor viselor noastre de a trai mai bine.
Al 12-lea bob este pentru speranta intr-un an mai bun, mai bogat si mai prosper.
Dupa ce voi manca cele 12 boabe ,imi voi spune de mai multe ori:”Voi fi fericita in noul an ” si sper ca acest deziderat sa se realizeze.
sperante
Decembrie 1, 2010 de aurorarizel@yahoo.com in Dorinte alintaromate
pentru anul care vine imi doresc sanatate, un loc stabil si iubirea celor din jur: respect si cat mai putin stress.
pentru cei dragi mie le doresc tot binele din lume, stabilitate, sanatate si multa putere de munca.
Imi doresc…va doresc!
Noiembrie 30, 2010 de andreea_alexandra in Dorinte alintaromate
Asteptam cu indiferenta sarbatorile…Ma gandeam ca or sa fie acealeasi sarbatori mohorate, presarate cu probleme, cu tristete sau lacrimi…O singura zi si un vis mi-au trebuit pentru a realiza ca niciodata nu trebuie sa fim nemultumiti pentru ce avem. Am invatat ca adevarata liniste sufleteasca si bucurie vine din lucrurile marunte si din clipele frumoase traite,indiferent de numarul lor.Tot ce conteaza este sa iti dai seama ca niciodata nu ai cum sa fii singur… chiar daca nu ai langa tine pe cine iti doresti, chiar daca distanta pana la persoanele dragi este greu de strabatut in pasi, iubirea nu are limite…Trebuie sa ii multumesti Domnului pentru ce ai: pentru familie - caci multi nu au, pentru prietenii pe care ii ai, fie ei putini sau multi - important e ca sunt acolo, pentru ca ai un acoperis asupra capului - multi oameni tremura de frig la ora asta prin cine stie ce vagauna, pentru ca poti sa te bucuri de lumina, de muzica, pentru ca poti sa strigi cand vrei ceva sau sa plangi cand ceva te supara - in lume sunt mii de oameni care nu se bucura de aceste “privilegii”…in concluzie trebuie sa te bucuri de tot ce ai si sa nu te intristezi daca la un moment dat ceva sau cineva iti lipseste, cu singuranta candva o sa il ai…
Asa ca de Craciun tot ce va doresc e sa fiti multumiti de ceea ce aveti, de tot ce ati realizat anul acesta, sa va bucurati de lucrurile marunte, de luminile ce stralucesc in brazi, de zambetele copiilor, de primirea unui cadou…si in special va doresc sa nu va pierdeti speranta, iar daca o veti face - asa cum am facut si eu candva - sa stiti unde sa o regasiti, pentru ca sigur ea inca exista undeva intr-un colt de suflet!