Pe dinafara si pe dinauntru

Am auzit mereu oameni care se declara nemultumiti de felul in care arata. Ne plangem cu totii spunand ca am fi vrut sa fim mai inalti sau mai scunzi, mai slabi sau mai grasi, mai subtiri sau mai voinici. Mai maturi sau mai tineri.

In jurul meu sau in publicatiile de mare succes gasesc doar discutii legate de machiaje sau de coafuri. Cele care au parul drept, si-ar fi dorit sa il aiba ondulat. Cele care au parul cret se vaicaresc ca nu mai stiu cum sa-l intinda fara sa-l strice. Se mai poarta machiajul smokey? Dar codita facuta cu creion negru in coltul ochiului?

Mie, insa, mi-ar placea sa fim la fel de interesati de cat de aratosi suntem pe dinauntru. Sa ne vaitam ca, fiindca mintim prea des, ni s-a umplut sufletul de riduri si sa vrem sa le estompam. Sa ne intrebam daca se mai poarta loialitatea sau traim vremuri in care e de bon ton sa fim ciubucari sau tradatori. Sa purtam discutii aprinse legate de sansa de a-ti ispasi vina recunoscand-o sau ascunzand-o pana la moarte.

Sansa noastra la implinire ar fi sa devenim frumosi si pe dinafara si pe dinauntru. Sa ne pese de credintele, de promisiunile, de adevarurile noastre, cel putin la fel de mult, daca nu mai abitir decat de buclele, fardurile sau portofelele pe care ni le-am cumparat, dupa ce am studiat trendurile in cate o revista. Pentru ca meritam sa fim intregi si splendizi in tot ce tine de noi. Sa purtam cu noi tot ce avem mai de pret, iar asta sa insemne nu neaparat poseta si colierul, cat toleranta, fidelitatea, nobletea sufleteasca.

Mai e posibil?

Cafeau care iti alina sufletul

Este dimineata! Ma trezesc si primul gand al meu este la cafeaua Jacobs cu alintaroma care cu aroma ei deosebita imi face fiecare dimineata mai frumoasa. Abia dupa ce am savurat-o pot pleca spre serviciu, unde bineinteles ca mai savurez o cafea cu colegele mele. Aceasta cafea aromata, iti trezeste simturile, indeosebi dragostea. Ingredientele pe care le contine Jacobs Alintaroma cred ca contin dragoste, savoare, o aroma placuta, as putea spune chiar minunata, este o bucurie gasita in lucrurile marunte.

Arta de a darui

Sunt putine persoane care sa nu se bucure cand primesc un cadou.

Din copilarie, ne bucuram de cadourile primite, jucarii, hainute , apoi pe masura ce crestem, cadourile incep sa varieze .

Incet ne deprindem cu dorinta de a oferi noi cadouri. Nu este minunat sa privesti fata luminoasa a celui ce primeste ceva de la tine ?

In timp ne obisnuim sa oferim acele mici atentii atat celor dragi cat si celor care merita, atat de zile onomastice, de sarbatori si chiar ocazional.

In timp , cadourile au devenit o necesitate. Ideea de a oferi un cadou, a inceput sa devina o rutina, o obligatie, din pacate.

Important este ca sa oferim un cadou din inima, din suflet pentru cei care sunt alaturi de noi, suntem prieteni, chiar daca in schimb vom primi doar un zambet sau un suras. Tot ceea ce facem, trebuie facut din inima ! Din dragoste, din tot sufletul, nu din obligatie !

Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le putem oferi, sunt un zambet, un compliment pentru cei de langa noi !

Daca nu poti oferi cadouri, ofera clipe placute, daca nu poti oferi o floare, ofera o plimbare in padurea plina de flori !

Indiferent ce oferim, trebuie sa fie din placere !

Verbul “a darui”

Nu stiu cum sa spun, dar când aud verbul “a darui” nu-mi vine în minte decât mulțumirea pe care o am in suflet cand vad  zâmbetul sincer al persoanei dragi care primeste ceva ,indiferent ce, din partea mea.Foarte mult ma bucura si cand cineva imi ofera mie un dar,oricat de mic ar fi,pentru ca ma gândesc că cel care face acest lucru, s-a gandit la mine, macar pret de  câteva minute, gandindu-se ce mi-ar bucura sufletul la maxim.Nu stiu la altii cum sunt,dar mie una, îmi place tare mult să primesc dar și mult mai mult să daruiesc. Iubesc momentul când persoana căreia îi fac un dar din suflet este luata prin surprindere si recunosc ca si mie imi place foarte mult sa am surprize de genul acesta.Ceea ce daruiesti este de fapt respectul fata de celalalt.. printr-un mic dar ii arati ca are insemnatate pentru tine,ca ocupa un loc special in “spatiul” tau,ceea ce daruiesti din inima,oricat de neinsemnat ar fi lucrul acela,este un dar totusi!Asadar, trebuie daruit si primit cu sufletul curat si deschis!

IUBIRE SI BUCATI MARI DE SUFLET AMBALATE FRUMOS

“Daca daruiesti, primesti” – aceasta sintagma este intotdeauna valabila intr-un fel sau altul. Cand daruiesc vreau sa primesc inapoi zambete, bucurie si sa simt ca am facut pe cineva fericit. Pentru mine bucuria daruirii este mult mai mare decat cea a primirii unui cadou. Si nu e doar o obligatie, eu chiar pun suflet…Daruiesc din inima tot ce-mi sta in putere: in primul rand dragoste si bucati mari de suflet. Si cand vine vorba de ceva material nu aleg cadouri scumpe sau sofisticate (oricum nu dispun de bani pentru acestea), ci aleg cadouri care sa insemne ceva, sa aiba valoare sentimentala si sa transpuna exact sentimentele mele fata de cel care primeste cadoul. Si mai ales aleg cadouri care sa dureze o viata, daca se poate… Acestea ar fi cartile (neaparat cu dedicatii personalizate), obiectele de decor (mici, simbolice, potrivite), accesorii care nu se demodeaza niciodata, portofele, curele, casete de bijuterii, obiecte de scris personalizate si cand e vorba de femei nu uit niciodata florile! Florile spun atat de mult, sunt simbolul unei iubiri, unei prietenii…si chiar daca se ofilesc tot nu ma dau inapoi in a le darui… Si nu omit niciodata sa ambalez cadoul cat mai frumos, cat mai atent, cu cat mai multa dragoste. Consider ca aspectul conteaza si ca e foarte important si cum oferi un cadou, nu doar ce oferi…

In aceste zile cu miros de sarbatoare vreau sa daruiesc iubire sufletului meu pereche si ma rog la Dumnezeu ca aceasta sa dureze toata viata si dincolo de ea, daca se poate!

Pozele noastre

Constat mereu, lucrand cu materiale ilustrate cu poze, ca oamenii nu accepta sa apara in fotografii decat in unghiurile care li se par lor convenabile. Mie mi se pare o abordare destul de caraghioasa, dat fiind faptul ca, oricum, cei de alaturi ne privesc de jur imprejur.

Bineinteles ca avem, cu totii, unghiuri mai bune si altele mai dezavantajoase. Dar a te poza numai dintr-un anumit colt sau a-ti pastra doar fotografiile unde arati tu cum arati dimineata in oglinda - unde te privesti tot ca sa te vezi din unghiul tau bun - mi se pare o forma grava de slabiciune fata de propria-ti persoana.

Stim cu totii o gramada de povesti cu oameni care s-au cunoscut pe internet si, atunci cand s-au intalnit, au avut o dezamagire crunta. Schimbasera cinstit intre ei o gramada de poze, in care pareau cu totii mai slabi, mai inalti, mai netezi, mai veseli decat au parut celorlalti atunci cand s-au aratat in realitate. Dar intalnirea de pe teren i-a facut sa observe ceea ce in pozele alese cu grija nu se observa niciodata. Unii aveau matreata sau pielea unsuroasa, altii aveau obrazul plin de gauri ramase de la o acnee dusmanoasa sau de la un varsat de vant vijelios. Altii erau nepermis de scunzi, unii aveau dintii stricati sau aveau ticuri motorii, clipeau aberant din ochi ori de cate ori se emotionau, de exemplu…

Fotografiile nu sunt relevante pentru felul in care aratam, ci, daca sunt fotografii profunde, valoroase, portrete realizate cu maiestrie, ne dezvaluie sufletul, nu infatisarea. Dintr-un instinct mincinos, alegem doar fotografiile in care semanam cat mai putin cu noi cei care suntem atunci cand, vorbind, facem riduri, cu noi cei care, asezati in lumina, suntem plini de pistrui sau de cicatrice. Pozele noastre nu spun atat de multe despre infatisarea noastra pe cat am vrea sa credem, cat despre suflet, despre iluzii, despre asteptari…

Linistea si fericirea

Incerc sa ma obisnuiesc cu gandul ca nici eu si nimeni altcineva nu poate cunoaste fericirea clipa de clipa. Exista, probabil, miracole pe care nu am mai sti sa le cantarim la adevarata lor valoare daca ne-ar fi oferite fara zgarcenie.

Fusesem avertizata dintotdeauna ca fericirea si curentul electric sunt folositoare casei si sufletului omului daca ne sunt date in forma discontinua, asa ca ma invatasem sa le astept si sa le capat alternativ: o zi luminata, o bataie de inima fericita, apoi intuneric si inca o clipa de cadere in gol, ca o mica moarte. Si apoi revenirea, inaltarea… Am constatat, insa, ca regula nemiloasa e valabila nu doar pentru marile impliniri sufletesti, ci si pentru cele mai marunte, acelea care obisnuiesc sa para mai usor de obtinut.

As fi putut sa jur ca, daca nu fericire, macar liniste putem obtine pe termen nelimitat. Credeam ca, dincolo de un prag, de o victorie, de o implinire, izbutim sa alungam nelinistea pentru totdeauna. Ca, dupa un anumit nivel de acumulari materiale, nu ne mai temem pentru ziua de maine. Ca, dupa ce am muncit si am invatat pana sa ajungem la intelesurile rafinate ale profesiei noastre nu ne mai speriem de niciun obstacol al necunoasterii. Si ca, dupa ce ne-am gasit perechea, dupa ce ne-am intemeiat familia, dupa ce ne-am cladit caminul, nu ne mai e frica niciodata de singuratate.

Ma uit in oglinzile mele si in ochii celorlalti si nu gasesc decat infirmari. Nu cunosc pe nimeni, absolut pe nimeni care, dintr-un motiv sau altul, sa nu se teama pentru ziua de maine. Si ma intreb daca tine de felul ciudat si rasucit al fiintei umane de pretutindeni, daca are legatura cu vremurile nesigure pe care am avut ghinionul sa le strabatem sau daca e doar stigmatul nostru mioritic pe care il purtam de cand Carpatii, si Dunarea, si marea adapostesc suflete romanesti, care nu seamana cu niciunele de pe pamant. Ma intreb fara sa gasesc raspuns.

Imi doresc…va doresc!

Asteptam cu indiferenta sarbatorile…Ma gandeam ca or sa fie acealeasi sarbatori mohorate, presarate cu probleme, cu tristete sau lacrimi…O singura zi si un vis mi-au trebuit pentru a realiza ca niciodata nu trebuie sa fim nemultumiti pentru ce avem. Am invatat ca adevarata liniste sufleteasca si bucurie vine din lucrurile marunte si din clipele frumoase traite,indiferent de numarul lor.Tot ce conteaza este sa iti dai seama ca niciodata nu ai cum sa fii singur… chiar daca nu ai langa tine pe cine iti doresti, chiar daca distanta pana la persoanele dragi este greu de strabatut in pasi, iubirea nu are limite…Trebuie sa ii multumesti Domnului pentru ce ai: pentru familie - caci multi nu au, pentru prietenii pe care ii ai, fie ei putini sau multi - important e ca sunt acolo, pentru ca ai un acoperis asupra capului - multi oameni tremura de frig la ora asta prin cine stie ce vagauna, pentru ca poti sa te bucuri de lumina, de muzica, pentru ca poti sa strigi cand vrei ceva sau sa plangi cand ceva te supara - in lume sunt mii de oameni care nu se bucura de aceste “privilegii”…in concluzie trebuie sa te bucuri de tot ce ai si sa nu te intristezi daca la un moment dat ceva sau cineva iti lipseste, cu singuranta candva o sa il ai…

Asa ca de Craciun tot ce va doresc e sa fiti multumiti de ceea ce aveti, de tot ce ati realizat anul acesta, sa va bucurati de lucrurile marunte, de luminile ce stralucesc in brazi, de zambetele copiilor, de primirea unui cadou…si in special va doresc sa nu va pierdeti speranta, iar daca o veti face - asa cum am facut si eu candva - sa stiti unde sa o regasiti, pentru ca sigur ea inca exista undeva intr-un colt de suflet!

Si visele pot deveni dorinte, chiar mai mult

 

     Să alegi o dorinţă este ca şi cum cineva te-ar întreba : „Care sunt cele trei lucruri pe care vrei să le iei cu tine pe o insulă pustie?”

     Pentru a-ţi putea îndeplini dorinţa cel mai bine este să fii ajutat cu împlinirea dorinţelor altor oameni care in mod implicit te vor ajuta.

     În primul rând aş vrea să fie pace în lume şi în suflet.  Dacă este pace, oamenii se pot ajuta între ei, ambiţiile personale vor scădea în timp, cei bogaţi să-i ajute pe cei mai puţini prosperi. Omul va fi mai bun, va face lucruri bune şi se va bucura de reuşitele semenilor săi, va suferi pentru eşecurile acestora…

     Omul nu se mai interesează de binele personal, va face lucruri, fapte pentru alţii fără a cere beneficii ilicite sau făcând afaceri necurate. Am avea sănătate, am găsi locuri de muncă fără a ne folosi de relaţii: omul ar fi in centrul atenţiei, nu problema materială. Cei care-şi doresc copii,  îi cresc cu dragoste, fără stress….

      Dacă aceste lucruri se întâmplă , mi se va îndeplini şi mie, dorinţa personală, care, de fapt este formată din mai multe dorinţe. Aceste dorinţe vor ieşi din domeniul viselor în lumea reală.

    Vine o zi, când omul va descoperi aceste lucruri şi va fi mai bine pentru mulţi. O să avem o valiză de bucurii , un car de sănătate şi o mare de  fericire .

    O să ne savurăm cafeaua împreună cu prietenii făcând planuri de viitor, nu rememorând amintiri.

    Cel mai important însă, este ca Moşul să ne întâmpine şi să vină mereu la noi!

Dorinte de suflet!

Dorinte… Nu stiu daca imi doresc mult sau putin, dar stiu ca dorinta are un gust imbietor dulce-amarui: dulce in cazul in care se implineste, amarui in cazul in care gust din frustrarea neimplinirii ei. Asa suntem noi, oamenii: tanjim dupa ceva in viitor, staruind cu gandul acolo si parca nu mai suntem atenti si nu stim a ne bucura de “minunile” care ni se intampla zi de zi.

Asa ca, avand un spirit mult mai realist dobandit in timp, imi doresc sa ma bucur de ceea ce am:

…sa ma bucur de fiecare zi, de fiecare dimineata ca de-o alta sansa, de copilul cu care m-a binecuvantat Dumnezeu, de caldura si intelegerea sotului meu, de mirosul curat de dupa fiecare ploaie, de soarele care arde ca si de gerul aspru, de casuta vesela pe care o avem;

…sa ma bucur chiar si atunci cand sunt trista sau cand ma ciocnesc de obstacole pentru ca numai asa avoi gusta bucuria de dupa ce ele iau sfarsit;

…sa ma bucur ca inca mai am parinti, ca baiatul meu care imi spune “mama” si leaga primele lui cuvinte si face primul pas spre a cunoaste lumea…

…sa ma bucur de mine ca exist, ca pot vedea lumina zilei si frumusetea acestei lumi, ca am maini si picioare, ca aud, ca vad, ca merg, ca simt, ca miros, ca gust;

…sa ma bucur de sanatatea mea si de faptul ca am o varsta frumoasa, ca sunt plina de energie si optimista

…sa ma bucur de bucuria celor din jur;

… sa ma bucur ca il am pe Dumnezeu caruia ii multumesc ca mi-a dat sansa de a fi in lumea asta!

Pagina urmatoare »