Teoria conspiratiei

Ceea ce nu putem intelege pana la capat se asaza de la sine, in mintea noastra, sub o aura misterioasa. Ceea ce altii nu vor sa ne explice pe intelesul nostru explicam noi, in asa fel, incat lucrurile sa capete un sens.

De foarte multe ori, teoria conspiratiei salveaza de la absurditate sau de la nimicnicie destine si intamplari care ies din tiparele acceptabilitatii noastre. Teoria conspiratiei functioneaza perfect si atunci cand lucrurile nu se leaga, cand argumentele oficiale sunt lacunare si ciudate, dar si atunci cand totul pare sa aiba o noima, insa nu aceea pe care suntem noi pregatiti sa o acceptam. “Ce bine au acoperit totul”, ne spunem, minunandu-ne cat de bine functioneaza teoria conspiratiei, chiar si atunci cand nu functioneaza…

Nu stim nici acum, exact, cum si de ce a murit Marilyn Monroe. Dar ne putem imagina. Nu stim cum a fost ucis Kennedy, dar avem dreptul sa construim propria noastra versiune. Ne pare rau de biata, draga, superba printesa Diana, iar banalitatea unui accident nu ne poate alina deznadejdea. Asa ca indraznim sa ne gandim ca a fost si altceva la mijloc. Si nici la Madalina Manole nu ne putem gandi ca la o fiinta care a putut lua o asemenea decizie absurda, drept care construim alte teorii.

Viata e, de foarte multe ori, cu totul altfel decat ne-am putea-o imagina. Si, foarte adesea, povestea pe care o inaltam in jurul unei intamplari e mai de pret decat intamplarea insasi. Si, bineinteles, din cand in cand, exista si un complot real, o conspiratie bine pusa la cale, care sa incerce sa ne deturneze atentia. Dar…

Sa ne-apuce pe rand

Bunica prietenei mele din adolescenta ne spunea mereu ca, daca vrem ca relatia noastra de dragoste sa ne tina toata viata, ar fi bine ca toate ciudateniile, toate razvratirile, toate intrebarile, toate nedumeririle sa ne-apuce pe rand.

Sa nu suferim amandoi odata. Sa nu ne enervam in acelasi timp. Sa nu ni se faca lehamite amandurora. Iar cand ne saturam de nesfarsita adaptare pe care o presupune o poveste de dragoste si de convietuire, sa ne saturam pe rand. Ca sa ne treaca simultan.

Noi radeam de teoria ei anchilozata si cred ca am tot ras vreo 20 de ani, de-a lungul si de-a curmezisul carora am facut exercitii dure de simultaneitate. Indragostiri. Orgasme. Tradari. Scandaluri. Disperari. Toate ni s-au intamplat in acelasi timp cu partenerul nostru. Apoi am invatat pe cont propriu singuratatea, graba, iluzia… Dupa care, atunci cand nu mai asteptam nimic, am primit o noua sansa.

Am vorbit de curand cu fata a carei bunica inteleapta nu mai traieste azi. Ne-am marturisit una alteia cat de bine si de dureros ne-am insusit, tarziu, sfatul aflat in anii tineretii. I-am spus ca mi-e greu, dar ca incerc sa nu ma las prada enervarii o data cu barbatul meu. Mi-a spus ca face eforturi sa nu ridice glasul o data cu omul langa care traieste. I-am povestit ca ma indoiesc, cateodata, de dragostea noastra pusa mereu la incercare, dar ca norocul povestii pe care o traiesc vine din minunea ca el nu se indoieste o data cu mine. Mi-a vorbit, in cateva cuvinte, despre stradania ei de-a nu abdica de la lupta pentru fericire atunci cand tatal copilului ei e gata sa renunte de tot.

Multa vreme am crezut ca o iubire intreaga inseamna sa traiesti totul in acelasi timp cu alesul inimii tale. Sa simti o data cu el toate deznadejdile, sa mori, sa cazi, sa arzi, sa disperi in acelasi timp cu el. Dar, intre timp, m-am razgandit. Vreau sa invatam sa infruntam cu intelepciune greutatile vietii. Sa ne sustinem unul pe altul, sa ii intindem mana celui cazut. Sa ramana cineva puternic atunci cand unul se simte slab. Sa fie intotdeauna macar unul care stie drumul atunci cand celalalt s-a ratacit, ca sa-l poata readuce pe calea cea buna. Pe calea pentru doi. Si pentru totdeauna.

Intre a sti si a face

La ce foloseste sa stii, daca nu aplici niciodata? Suntem burdusiti cu teorii care ne-ar ajuta sa traim sanatos, frumos, usor si cu folos, daca am detine si vointa necesara sa le punem in practica.

Vad pretutindeni stiri legate de o asa-zisa noua ordine alimentara si constat, a mia oara, ca stim cu totii lucruri pe care nu ajungem sa le aplicam niciodata. Un domn doct merge din televiziune in televiziune si ne vorbeste despre alimentele sanatoase si cele care ne fac rau, spunandu-ne adevaruri pe care, insa, noi le-am mai auzit, dar, chiar de a doua zi, am trait ca si cum nu am avea habar de ele.

Stim cu totii ce si cat ar trebui sa mancam, dar e cu adevarat mai simplu si mai placut sa nu tinem seama de sfaturile nutritionistilor. Culmea este ca, foarte adesea, ei insisi nu reusesc sa tina ritmul cu adevarurile pe care le propovaduiesc si sunt, macar din cand in cand, usor supraponderali.

Inca de cand faceam o ora de sport pe saptamana in scoala generala, am priceput cat de insemnata este miscarea pentru viata noastra. Si, totusi, ne lipseste vointa de-a aloca macar cinci minute pe zi exercitiilor fizice.

Si, in plus, auzim cu totii despre beneficiile absolut fabuloase pe care le-ar aduce asupra noastra gandirea pozitiva, daca am fi in stare s-o aplicam asupra propriei noastre existente.

Stim ca nu avem voie sa ne indragostim de barbati insurati sau de afemeiati. Stim ca daca mintim nu rezolvam decat pe termen foarte scurt o problema care se va agrava apoi. Stim ca nu trebuie sa intarziem la intalniri sau sa ne luam cuvantul inapoi. Stim prea bine ca nu trebuie sa cheltuim mai mult decat ne putem permite. Dar intre a sti si a face se asaza intreaga noastra viata. Cu neputintele si minunatiile ei. Intre a sti si a face se asaza a fi, in cea mai omeneasca dintre variantele sale.