Un strop de vointa

In toate inscriptiile docte referitoare la regulile de viata si ingrijire scrie ca trebuie sa faci tot felul de activitati care, insa, nu sunt eficiente decat daca depasesc un anumit numar de minute.

Ti se recomanda sa faci miscare macar o jumatate de ora pe zi. Sa iti perii dintii macar 10 minute. Sa iti piepteni parul minim 3 minute inainte de culcare. Sa te cremuiesti, din cap pana-n picioare, pret de minim 5 minute zilnic. Si, daca se poate, sa faci dragoste cat mai des cu putinta, dar asta sa dureze macar 8 minute intense, fiindca altfel partida de amor e o curata rusine…

Recomandarile sunt, insa, paguboase. De cate ori ni se pun bareme de timp, preferam mai degraba sa renuntam la activitati decat sa fim oropsiti de curgerea clepsidrei. Trebuie o jumatate de ora pe zi de miscare? E prea mult pentru mine. Mai bine nu mai fac deloc. 10 minute sa racai la dinti, in sus si-n jos, dupa fiecare masa… Las’ ca ma spal eu cand oi putea, cum oi putea, ca n-are nimic, nu trebuie sa cronometrez… Trebuie sa facem dragoste un sfert de ora, acum, cand mi se inchid ochii de somn? Mai bine o lasam pe saptamana viitoare…

Eu cred, insa, ca oricat de putin timp am acorda activitatilor pe care le-am taiat cu totul de pe lista, daca o facem constant, s-ar putea sa fim cu  mult mai multumiti de rezultate decat cei care s-au resemnat, renuntand. Cei care-si perie parul inainte de culcare, macar pret de 10 secunde, vor avea un scalp mai sanatos si un par mai frumos decat aceia care, prea obositi pentru periatul de minim 3 minute vor alege sa se culce sarind peste o asemenea activitate. Iar cei care aleg sa faca dragoste mai des, fara sa se lase conditionati de ticaitul ceasului, ci doar de dorinta de a petrece o clipa de intimitate si de iubire, s-ar putea sa fie mai fericiti si mai indragostiti decat cei care nu au niciodata timp de ajuns pentru somptuoasele lor partide de amor.

Nu pledez pentru graba in nimic. Insa lupt impotriva renuntarilor. “Eu nu pot sa tin dieta, fiindca sunt pofticioasa”, imi spune o amica durdulie si nefericita fiindca e durdulie. “Nu pot sa pierd atata timp si sa ma duc la sala, iar daca faci acasa un pic de gimnastica nu foloseste la nimic, e frectie la picior de lemn”, imi spune un amic al meu sedentar sau, mai degraba lenes. Dar eu stiu ca daca am face macar un minut pe zi de stretching, cu siguranta am avea o viata mai lunga si mai sanatoasa decat cei care sunt prea ocupati ca sa faca vreodata jumatatea aceea de ora obligatorie de sport. Daca am renunta la doua dintre cele trei prajituri pe care le infulecam zilnic, s-ar putea sa fim tot mai mandri de schimbari…Si daca am avea un strop de vointa in plus s-ar putea sa constatam ca, piatra cu piatra, pana la urma, am mutat un munte intreg.

Intre a sti si a face

La ce foloseste sa stii, daca nu aplici niciodata? Suntem burdusiti cu teorii care ne-ar ajuta sa traim sanatos, frumos, usor si cu folos, daca am detine si vointa necesara sa le punem in practica.

Vad pretutindeni stiri legate de o asa-zisa noua ordine alimentara si constat, a mia oara, ca stim cu totii lucruri pe care nu ajungem sa le aplicam niciodata. Un domn doct merge din televiziune in televiziune si ne vorbeste despre alimentele sanatoase si cele care ne fac rau, spunandu-ne adevaruri pe care, insa, noi le-am mai auzit, dar, chiar de a doua zi, am trait ca si cum nu am avea habar de ele.

Stim cu totii ce si cat ar trebui sa mancam, dar e cu adevarat mai simplu si mai placut sa nu tinem seama de sfaturile nutritionistilor. Culmea este ca, foarte adesea, ei insisi nu reusesc sa tina ritmul cu adevarurile pe care le propovaduiesc si sunt, macar din cand in cand, usor supraponderali.

Inca de cand faceam o ora de sport pe saptamana in scoala generala, am priceput cat de insemnata este miscarea pentru viata noastra. Si, totusi, ne lipseste vointa de-a aloca macar cinci minute pe zi exercitiilor fizice.

Si, in plus, auzim cu totii despre beneficiile absolut fabuloase pe care le-ar aduce asupra noastra gandirea pozitiva, daca am fi in stare s-o aplicam asupra propriei noastre existente.

Stim ca nu avem voie sa ne indragostim de barbati insurati sau de afemeiati. Stim ca daca mintim nu rezolvam decat pe termen foarte scurt o problema care se va agrava apoi. Stim ca nu trebuie sa intarziem la intalniri sau sa ne luam cuvantul inapoi. Stim prea bine ca nu trebuie sa cheltuim mai mult decat ne putem permite. Dar intre a sti si a face se asaza intreaga noastra viata. Cu neputintele si minunatiile ei. Intre a sti si a face se asaza a fi, in cea mai omeneasca dintre variantele sale.