Cea mai senina zi

Probabil ca o parte insemnata din mirajul Americii e asigurata de faptul ca acolo, pe strazi, aproape toti oamenii zambesc. Si, astfel, chiar daca nu reusesti sa patrunzi dincolo de aparenta acelui zambet, lumea ti se pare un loc mai sigur si mai putin dusmanos.

Imi plac oamenii care zambesc. Cei care trec pe langa mine si-mi surad, fara sa ma cunoasca, doar pentru ca le sunt simpatica sau numai pentru faptul ca inima lor e plina de soare si vor sa dea mai departe din lumina lor. Si, oricat de ursuza mi-ar fi fost ziua, imi gasesc resurse sa zambesc si eu inapoi, intorcand micul dar, multumind pentru intalnire.

E ca intr-o stafeta care poate face lumea mai frumoasa. Cel ce trece prin lume zambind ii va face pe toti cei intalniti in cale sa duca mai departe minunea surasului. Si bucuria se poate imprastia ca o molima tandra, transformand planeta intr-un loc mai bun, mai prietenos, mai demn de a fi locuit.

Dar noi am fost invatati, de indata ce-am crescut suficient de mari ca sa intelegem, sa nu mai zambim catre necunoscuti. Sa nu dam binete acolo unde e prea multa lume sau unde nu cunoastem pe nimeni. Sa devenim si noi sceptici, intr-o lume de resemnati. Si-atunci ne uitam la filmele cu americani si ni se pare ca peste Ocean e totul mai frumos decat aici. Iar cei de langa noi care ne zambesc, fara sa ne cunoasca, ne par putin nebuni sau mai fericiti decat noi, pe nedrept.

Zambesc astazi catre voi toti, dand mai departe o incercare, sfioasa, o invitatie de a infrumuseta chiar noi lumea. Luati zambetul meu si raspundeti-i cu alt zambet, ca sa avem impreuna cea mai senina, cea mai optimista, cea mai surazatoare zi…

mici gesturi, simple atentii.. mari zambete, mari impliniri

Primul gand care imi vine atunci cand deschid pentru prima data ochii, dimineata, este cum sa-i surprind azi pe cei din jur? Cum sa le aduc un zambet pe fetele triste? Cum pot sa impart cu ei optimismul meu? Prima fiinta care ma intampina in fiecare dimineata cu zambetul pe buze este bunica, ei am grija sa-i aduc un buchet de floricele de fiecare data cand o batranica cocosata, si obosita de trecerea sa prin timp mi-l intinde cerandu-mi un leu. Bunica imi zambeste mereu, ii plac florile simple,crescute sub cerul liber, in bataia vantului si sub picaturile ploii de vara.

Zambetul meu aduce zambetul  si pe fetele prietenilor, uitand uneori de probleme. O fapta buna nu aduce doar un zambet, ci aduce bucurie si implinire in sufletul cui poate darui cu inima larg deschisa.

Sa radem. Sau macar sa zambim

E cel mai frumos lucru din lume. Sa razi impreuna cu altii, sa uiti de toate tristetile si sa hohotesti cu pofta, eliberandu-te de griji, de taceri, de indoieli. Iar daca nu poti sa razi, macar sa zambesti…

In manualele acelea care iti predau optimismul, esti invatat sa mergi pe strada zambind. Sa ii privesti drept in ochi pe cei pe langa care treci si sa astepti sa iti intoarca zambetul. E o metoda care nu functioneaza, cred, pretutindeni. La noi in tara, mai mult ca sigur, nu. Daca zambesti prea mult catre cineva, risti sa fii considerat ciudat sau chiar sa fii apostrofat cu un aspru si nemilos “la ce anume te uiti asa de insistent?” sau  cu un ceva mai amabil “Ne cunoastem de undeva?”…

In schimb, in America, mi-au zambit sute de oameni si am dedus ca toate manualele acelea despre optimism erau scrise de indivizi traiti intr-o lume a zambetelor. Eu, insa, nu am simtit nevoia sa intreb pe absolut nimeni daca ma cunoaste de mai inainte. Stiam sigur ca sunt pentru prima oara acolo si ca apucatura cea surazatoare imi prieste de minune. Pentru ca mie imi place enorm sa rad. Sau macar sa zambesc. Asa ca incerc sa gasesc retete care sa ma tina mereu cat mai aproape de minunea optimismului.

Ii intreb, adesea, pe interlocutorii din interviurile mele, ce anume ii face sa rada. Cei mai multi imi povestesc lucruri legate de copiii lor. Vin la rand cei care se uita la comedii si abia apoi observatorii atenti ai semenilor lor. Eu rad, cel mai adesea, cand ma joc cu cei mici. Si mai rad cand depan amintiri cu cei dragi, cand ne aducem aminte de intamplari care, la vremea lor, ne-au contrariat sau ne-au luat prin surprindere, dar, intre timp, si-au relevat alte intelesuri. Si mai rad cand sunt fericita…

Cand ati ras ultima oara si de ce? Sau, daca nu ati ras de curand, cand ati zambit?…

Un zambet din inima

Cu fiecare zi ce trece devenim mai ingandurati si mai abatuti, grijile cotidiene, sarcinile de servici, vestile proaste pe care le aflam, nazbatiile copiilor, stirile pe care le auzim sau le vedem in presa, zilele ce trec, sau norii negrii ce se aduna pe cer ne intristeaza. Uitam adesea ca viata e fumoasa, uitam ca trebuie sa zambim, uitam ca trebuie sa fim buni, calzi si iubitori. De multe ori ne intrebam de foarte multe ori de ce ii indepartam pe cei din jur, ne intrebam de ce acestia ne ocoles, ne evita sau pur si simplu nu au chef sa stea de vorba cu noi. Aceasta atitudine ar trebui sa ne dea de gandit si sa ne revizuim comportamentul. Pentru a ne putea apropia de cei din jur trebuie sa schimbam ceva din atitudinea noastra, sa gandim pozitiv, sa emanam bucurie dar mai ales sa raspandim zambete. Zambetele vin din inima , cu un zambet putem patrunde in sufletul celor din jur si le putem infrumuseta ziua. Iar fiecare zi mai frumoasa ne duce spre o viata mai luminoasa si mai zambitoare alaturi de cei dragi.

Momente…clipe…gesturi

In fiecare zi traim momente magice, clipe alaturi de cei dragi care ne fac sa daruim…sa daruim mai multa dragoste, sa impartim ce avem mai bun, sa iubim…fiecare dintre noi stim ca un mic trandafir oferit persoanei iubite ii ofera acesteia un zambet, un strop de speranta…un pahar de apa oferit celui ce ii este sete - o sansa la viata…o usa deschisa - un pic de culoare… invata sa dai, si ti se va da…

Fiecare zi are darurile sale

Martialis spunea in opera sa Epigrammata: ” Omnis habet sua dona dies”, ceea ce inseamna ca fiecare zi are darurile sale. Nimic mai adevarat, daca ne gandim ca si lucrurile neinsemnate (ca de exemplu un zambet, un ajutor nesperat, o floare) pot avea o semnificatie imensa. Mi se intampla zilnic sa primesc in dar un zambet si o cafea jacobs intens alintaromata. Raspund tot cu un zambet si am grija sa prepar eu urmatoarea ceasca de cafea… Cum sa nu incepi ziua frumos?

Sa daruim un zambet….

Ati observat cat de tristi sunt oamenii, cand mergi pe strada sau in tramvai vezi numai fete triste si mohorate, parca impovarate de probleme. Din pacate oamenii nu se mai bucura de o zi insorita, de pomii infloriti sau de o adiere de primavara. Poate daca am fi mai buni si am incerca sa aducem un zambet pe fata oamenilor care ne inconjoara in fiecare zi, atunci si viata noastra va fi mai frumoasa. Nu trebuie sa faceti mare lucru, sa aduceti cafeaua unei colege, sa ii faceti un compliment sincer unei prietene sau sa ii cumparati flori si ciocolata sotului, va vor zambi si va vor umple inima de fericire!

Prin internet nu poti simti o atingere!

Prin internet nu poti simti o atingere! Prin Telefon nu poti vedea o privire! Nu poti imbratisa o fotografie!

Cand citesc aceste mesaje pe panourile publicitare din tot orasul imi aminteste de fiecare data de intalnirea pe care am avut-o acum 2 ani de zile cu o persoana cunoscuta pe internet. Nu a trecut nici o zi in care sa nu-mi doresc sa ii vad privirea si sa-i vorbesc pe o banca intr-un parc. Dar cum e viata, uneori trebuie sa faci si lucruri care nu-ti plac, sau lucruri de care n-ai crezut ca vei fi vreodata in stare, doar pentru a avea parte de momente placute.

Asteptarea a fost grea si emotiile pe masura. Niciodata nu poti sti cine va fi cu adevarat in capatul celalalt al firului, daca simte aceeasi nerabdare ca si tine. Te gandesti la toate scenariile posibile: daca totul se naruie fix in clipa cand ii zaresti silueta cu coltul ochiului? daca te simti ratacit ca in fata unui complet strain? si cel mai grav, daca toata prietenia de care se vorbea nu are o baza solida sa poata rezista oricarui “soc” ?

Au fost intrebari fara raspuns initial, dar acum pot spune cu toata inima ca am realizat ca prietenia adevarata chiar exista, fie ea initiata pe internet. Nu e obligatoriu sa fii dezamagit. Eu stiu, am trait lucrurul asta, sau poate e doar o exceptie.

In final, cu toata convingerea pot spune ca nici o discutie pe internet nu se va compara vreodata cu o intalnire face to face, chiar daca in atmosfera nu difera f multe lucruri. Privirea celuilalt e nepretuita. Cand iti cauta ochii cu privirea si se straduie sa nu scape nici o expresie de-a ta, nici un zambet e incantator. Pur si simplu sa stii ca acel suflet de om e langa tine si te asculta nu are comparatie in mediul cibernetic.

A fost cea mai asteptata intalnire a vietii mele, dar sunt inca tanara. Acum o astept pe urmatoarea cu si mai mult drag.

Imi doresc zambetul inapoi!

Anul acesta a fost unul foarte greu ,poate cel mai greu si mai urat din viata mea!Daca in primele luni credeam ca mai rau nu se poate,nu aveam niciunul serviciu si nici bani pentru supravietuire in septembrie mi-am pierdut si taticul meu drag.A fost groaznic sa realizez ca in cateva secunde tati al meu nu mai era viu,groaznic sa sarut o cruce rece in loc de fruntea calda a parintelui meu.Timp de patruzeci de zile au urmat drumuri la cimitir zilnic de mana cu fiul meu cel mic desi erau dus -intors sase kilometri,am varsat lacrimi amare in genunchi langa mormant apoi ma linisteam si il rugam pe tati sa ma ajute sa rezist.Au trecut doua luni,acum mergem la cateva zile,ieri mi-am auzit copilul spunand”Bunicule daca poti de acolo de sus ajut-o pe mami sa zambeasca din nou,mami nu mai zambeste de cand ai plecat tu “.L-am luat in brate si i-am promis ca o sa zambesc iar pentru el.

As vrea sa pot zambi din nou pentru copiii mei,sa se sparga ghinionul si anul viitor sa fie unul mai bun,nu doar pentru mine ci pentru noi toti!

Lucruri care ne binedispun

Sunt pretutindeni liste cu lucrurile care ne scot din sarite. Oricine poate sa spuna cu precizie ce il enerveaza mai tare in tara lui, in viata lui. In vremea asta, listele cu bucurii asteapta sa fie scrise. Si, preferabil, traite.

Sunt fericita atunci cand faptura care a dormit langa mine, pui al meu mai mic sau mai mare, imi zambeste atunci cand se scutura de somn. Daca un om iti zambeste in secunda aceea in care nu e loc de prefacatorie sau politete, cand te dezmeticesti de vise si te arunci in viata,  inseamna ca te iubeste cu adevarat.

Ador aroma de cafea care urca pana in camera mea. E semn ca cineva, stiu eu cine, s-a trezit inaintea mea de drag, si ca ma asteapta sa ne incepem ziua, si restul vietii noastre, impreuna.

Ma binedispune cand un sofer amabil imi face loc sa trec inaintea lui. Si-mi place atunci cand, daca am lasat eu pe cineva sa-mi treaca inainte pe sosea, imi multumeste clipind din ochisorii stopurilor.

Imi place sa descopar ca si altii gandesc la fel ca mine. Sa gasesc intr-o carte, intr-o conversatie, intr-un film, o fraza in care sa imi recunosc crezurile, nebuniile, ciudateniile - mi se pare o minune de pe urma careia ma simt mai putin singura pe pamant.

Mi se pare semn bun atunci cand se difuzeaza la radio un cantec de care mi-era dor, pe care nu-l mai auzisem demult, dar imi fusese drag intotdeauna.

Ma bucur cand ajung la timp la o intalnire. Si sunt chiar fericita atunci cand intalnirea e si cu folos, cand nu se dovedeste doar o irosire de ore.

Ma simt mai bine cand reusesc sa rezolv o problema pe care am amanat-o de multe ori. Rasuflu usurata si mi se pare ca viata e cu mult mai frumoasa cand o traiesti pas cu pas.

Ma inveselesc atunci cand cineva imi zambeste pe strada, fara sa ma cunoasca.

Ajung in al noualea cer cand barbatul iubit se opreste din drumuri, din treburi, ca sa ma sarute…

Sunt fericita cand Victor imi spune “of, ce frumoasa esti”, iar Ilona ” te iubesc, si cu asta-basta”.

As putea continua mult si bine, dar va las pe voi, sa completam impreuna lista, si sa zambim sambetei noastre dulci, duminicii ce sta sa vina.